Tatăl Dumnezeu vă spune,
Prin Anton la
întreaga lume,
Ce nu v-am spus până acum,
Cum va fi ultimul timp,
În care trăiţi, sunteţi,
Ca multe să mai vedeţi.
Veţi vedea cum cade foc,
Pe pământ din loc în loc.
Se va împânzi tot pământul
Peste tot va fi de-a rândul,
De pe apele cele joase
Pân’pe munţi, cote înalte.
Veţi fi ca în cremator,
Cu iz urât mirositor.
Doar credinţa vă ajută
De-o aveţi puţină, multă.
E amiază şi e soare,
De vânt nu mai sunt rafale,
Însă-i rece aproape totul,
Până când vine potopul,
Cu o căldură aşa mare,
Va dogorî tot în cale.
Va încinge apa, pământul
Şi va arde tot de-a rândul.
Cărbuni, cenuşă şi fum,
Asta aveţi de văzut.
Peste voi Eu cobor focul
Cum la Sodoma potopul,
Când a fost în acel loc,
Acum va fi peste tot.
Pe pământ pân’nu ard totul,
Nu pot să înnoiesc omul,
Cel călit, cel pregătit,
Pentru noul timp, pământ,
Ca să stăpânească Raiul,
Cum la început a fost plaiul:
Cu izvoare reci şi limpezi.
Lumina va fi divină,
Cine-o vrea, putea să ajungă.
Cum v-am spus la început,
Aveţi multe de trecut,
De cum grele, aşa mari,
Să văd cât sunteţi de tari,
În voinţă, curaj, credinţă,
Ca să aveţi biruinţă.
De n-aveţi, cereţi, vă dau.
Pot să pun şi pot să iau.
Unde-i mult, să mai reduc,
De-i puţin, pot să mai pun,
Binecuvântări şi har,
Ca să treceţi de hotar,
Dincolo unde-i Stăpânul,
Ce a făcut cerul, pământul,
Căci acesta va dispare,
Cu tot ce pe el acum are.
luni,10.04.2017, ora 14:00, Anton Ciobanu
