Luaţi aminte!
Doamne, am în faţă o foaie de
hârtie,
De la Tine aştept cuvintele de a
scrie.
Aştept de atâtea zile. Nici un semn.
Să fie acum ceea ce aştept?
E linişte, Doamne, unde m-ai aşezat,
Nu bate vântul, nu sunt deranjat.
De mai scârţâie mobilă, perete,
Gabi e lângă mine, deloc nu mă voi
teme.
Ce frumos de a scrie am început,
Să aştern pe hârtie al Tău cuvânt!
Lumea mă urăşte, mă ignoră,
Pe Tine nu Te iubeşte, nu Te adoră.
Ce se întâmplă, Doamne, ce e cu
mine,
Care trăiesc şi vorbesc la această
lume,
Prin scris ale Tale sfinte cuvinte,
Care nu vrea să audă, s-asculte de
Tine?
-Răul care a furat auzul şi vederea,
A îndepărtat adevărul şi iubirea,
De a nu mai auzi, nici să vadă,
Lumea pe calea care să meargă.
Vedeţi, dragi copii, cum totul aţi
stricat,
De cum la început totul am creat?
Vă vorbeşte Tatăl Atotcuprinzător,
Şi a toate fiind Stăpân şi Creator.
M-am coborât la voi în genunchi,
Eu, Tatăl, Dumnezeu cel Sfânt,
Când pe Fiul în Betleem L-am trimis,
Prin Maria vouă pe pământ.
Câţi aţi ieşit în întâmpinare,
În acea noapte cu lumină mare,
Coborând Fiul, Dumnezeu prezent ca
om,
Într-un grajd şi un staul gol?
Vedeţi ce loc în inima voastră,
A putut Fiul Meu să găsească?
Cum L-aţi primit pe El, la fel şi pe
Mine,
Ce te-am creat şi ţi-am dat viaţă,
lume.
Cât de lipsit de valoare Mă vedeţi!
Iarăşi Îl trimit pe Fiul în Marele
Semn.
Vai, lume, vai, plină de durere,
Cum n-ai răspuns la credinţă şi la
semne!
Am ajuns să cobor din cer,
Să vă salvez din al vostru infern.
Nimic nu se mai vede, nici nu se
aude,
La semnele, mesajele trimise spre
lume.
E luna sfântă de primăvară,
Pe Iosif sărbătorind mereu a câta
oară...
El a stat şi a rămas ascuns,
Acestei lumi fără de răspuns,
La semne, fapte şi atâtea minuni.
Nu ca el, voi aţi rămas imuni.
Daţi totul din viaţă la o parte,
Răspundeţi ca el la semne şi la
fapte.
Astăzi e senin, mâine poate fi
beznă,
Pe Iosif îl găsiţi în lumina eternă.
Fiţi în rugăciune, smeriţi, plini de
zel,
Te aşteaptă, lume, să fii lângă el,
Îţi spun, lume, ca să iei aminte.
Cum Iosif pe Maria a acceptat,
Ca împreună ei să nu fi stat,
Un copil să aibă în acel timp,
Între ei doar logodnă având,
Au spus da atunci împreună,
Cu cât curaj, fără nici o vină,
Să primească un prunc venit din cer,
Într-un grajd, în iesle, în Betleem.
Tu, lume, cum te-ai pregătit,
aştepţi,
Nu în Betleem în iesle, ci pe cer?
Atunci a coborât semnul într-o stea
nocturnă,
Acum vine într-o cruce ce va fi
diurnă.
Atunci văzută de magi şi câţiva
păstori,
Acum va cuprinde pământul, întregul
norod.
Irod s-a înspăimântat când a aflat,
Că a venit în lume un alt împărat.
Aşa tare atunci s-a temut,
Dând ordin să omoare orice prunc.
Oricât ai fi, lume, de Irod sau zeu,
N-o să-L omori tu pe Dumnezeu.
El a făcut totul şi pe tine,
Te poate lăsa cu sau fără zile.
Luaţi aminte la toate cuvintele
divine,
Ce-au fost şi sunt nocturne sau
diurne,
Că ziua şi cu noaptea se vor uni,
Şi cum n-a fost, beznă mare va fi.
duminică, 5.03.2017, ora 15,55 A.
Ciobanu
Dragi copii!
Dragi
copii ai Tatălui Ceresc,
Ascultaţi
ce acum vă vorbesc:
Când veţi
auzi cât de tare tună,
Şi vuietul
mării peste tot răsună,
Şi când
clopotele singure vor bate,
Să ştiţi
că vine acea noapte,
Cum
niciodată n-a mai fost,
La
rând trei zile şi trei nopţi.
Va fi
ca într-o noapte glaciară,
De
vânt, frig şi geroasă iarnă.
Vi se
va părea că aşa mult vor ţine,
Acele
trei negre nopţi şi zile.
Va fi
ca în infern ce veţi trăi,
După
care va fi numai zi,
Cu o
lumină atât de blândă,
Şi căldură
ce va fi divină!
luni,
13.03.2017, ora 01,11 A. Ciobanu
