-Lasă tristeţea,
copile,
Şi scrie ce îţi voi spune.
-De scris eu am
început,
Spune, Doamne, Te ascult.
Acum cine îmi şopteşte?
-Tatăl care
Stăpâneste,
Şi pe vorbe, şi pe fapte,
Să le facă, strice toate.
-Aici chiar nu
înţeleg,
Aşa mister să dezleg.
-Nu e greu că se şi vede,
Ce în lume se
petrece.
-Ca şi cum ceva anume,
Înţeleg că ai a-mi spune.
-Da, în America e
bine,
Că s-a schimbat la
pupitre,
Numai unul să vorbească,
La multă lume nu-i
placă.
Acolo la ei se
rezolvă,
La voi e mare
problemă.
Sertarul deschis l-au
lăsat,
Grindeanu, Dragnea când
au plecat,
Doar aşa cu două, trei vorbe,
Să schimbe un set de norme.
Nu aşa se procedează,
Tatăl de sus tot veghează.
Când acasă or s-ajungă,
O să se încingă o sârbă.
Vor fi mai multe culori,
La hora cu dansatori,
Cu strigături, sărituri,
Şi cu bâte, şi cu pumni.
La început se pregătesc.
Ce urmează e grotesc,
Că va începe răscoala,
Aproape în toată ţara,
De la funcţii şi orgolii,
Şi aroganţa trădării.
Se petrec acestea toate,
Doar între două palate.
Unul vrea, celălalt ba,
Să aprobe aşa ceva,
Pe sub mână, sub mustaţă,
Încercând, sperând să treacă.
Iată încercarea voastră,
A scos oamenii în stradă.
A început vântul s-adie,
Se va face-n vijelie.
Va cuprinde toată ţara,
De la Tulcea-n Hunedoara,
Din Craiova pân’ la Dorna,
Aşa mare va fi hora.
Însă cu ce strigături,
Şi ce fel de sărituri!
Aşa nu s-a mai dansat,
Niciodată pe meleag.
Nici când s-a făcut Unirea,
Nu s-a dansat ca acuma.
Atunci Milcovul trecut,
Acum ajung pân’ la Prut.
Mare freamăt o să fie,
În a voastră Românie.
Vor dispare din orgolii,
Şi daţi jos de pe fotolii.
duminică, 22.01.2017, ora 21,30 A. Ciobanu
