mesajul

joi, 5 ianuarie 2017

Cum a fost şi ce urmează

Cum tu nu vrei să ştii, lume,
Ce Domnul mereu îţi spune,
Şi insistent El te roagă,
Să salvezi soartă şi viaţă,

Cea de aici şi cea următoare,
Crezând cuvintele Sale!
Prin ce spune, El nu minte,
Celor care vor s-asculte.

E un Tată atât de bun,
A fiecărui copil!
A se îndepărta nu vrea,
Ci pe toţi în turma Sa.

Voi, copii, ce aveţi Tată,
Şi de sus El vă veghează,
Cum v-a trimis, aşa vrea,
Ca să-i fiţi alăturea.

Vedeţi unde s-a ajuns?
Urmează cipul de pus,
Să apese, să te vadă.
Şi cum vrea, aşa te poartă,

Ce-ţi arată ca să vezi,
Şi unde vrea el să mergi.
E şiret şi e discret,
Aşa zis inteligent,

Că lucreză în ascuns,
Cum pe jos, aşa pe sus,
Cum cu omul şi-n natură,
Vrea ca totul să distrugă.

Dă cu praf şi cu aromă,
Că îţi vine greaţă, vomă,
Te ustură ochii şi gâtul,
Şi mai lent tu laşi pământul.

Pe ce ai strâns, ai avut,
Va fi stăpân Anticrist.
Ăsta-i timpul, asta-i vremea,
Rezolvând tot tabachera. (telecomanda)

Cu viaţa, mâncarea, apa,
Va lucra telecomanda,
Ce va fi la Anticrist,
Te face din vesel, trist.

Îţi va arăta aşa multe,
Toate frumoase, plăcute,
Cu gust nemaipomenit,
Mimat ce acum am scris.

Veţi zbura sau veţi pluti,
Prin ceea ce veţi privi,
Că nu tu, gândul te poartă,
Şi tot din telecomandă.

Asta de acum aşteaptă,
Pe lumea de pe planeta noastră:
Vei mânca şi vei bea,
Ceea ce-ţi va arăta,

Nu cuţit, nu furculiţă,
Nici farfurie golită.
Asta tot de la distanţă,
Şi tot din telecomandă.

Mergând, ai să cazi jos,
Mâncând ce-ai văzut frumos,
Din reclamă, nu din faţă,
Şi nu ca acum pe masă,

Să iei dintr-o farfurie,
Fie zeamă sau piftie.
Cam aşa filmul arată,
Cum telecomanda poartă,

Până când în ţarc ajungi.
O să râzi în loc să plângi,
Învârtindu-te ‘năuntru,
Ca să-ţi implanteze cipul.

Sau pe mână, sau pe frunte,
Te înseamnă ca pe vite,
Să fie sigur pe tine,
Că te-a luat în a lui lume.

Spune adio de pe acum,
Că lucrarea e pe drum,
Şi vine la toţi la poartă,
La uşă; va intra în casă.

Nu vei şti, nu vei vedea,
Doar cu drone va lucra,
Cum cu poze şi îndemnul,
Pe veci să accepţi infernul.

Să fii, omule, atent,
La ce-i nou, inteligent,
Că şi un pix te poate face,
A pleca fără a ‘ntoarce.

Sunt ce cu telecomanda,
După colţ deschide poarta,
Cum un băiat sau o fată,
Deschizând braţele aşteaptă,

Să intre în ogradă, casă.
Ce a ajuns viaţa noastră:
Să avem şi să privim,
Ceea ce nu-ţi trecea prin gând!

De-i pe pat sau toaletă,
Acum totu-i din brichetă,
Şi la geam, şi la perdele,
Dând deoparte şi un perete.

Şi aşa cu telecomanda,
Va muta casa, ograda.
Pe tine, om, te va duce,
Cum cu gândul vei ajunge.

De ai ceva nou, inteligent,
Prin casă, apartament,
De n-ai card şi numeri bani,
Sau dacă te uiţi pe geam,

Acum vede de la NASA,
Cu ce ai dotată casa.
Că-i de spălat sau mâncat,
Live transmite, netruncheat.

Dacă stai cumva la masă,
Sau dacă umbli prin casă,
Eşti vizat şi urmărit,
De la NASA eşti privit.

Ce cumperi te urmăreşte,
De e jos sau pe perete,
Că şi-n paşaport te ascultă,
De intri sau ieşi pe uşă.

Stau pe caii cei frumoşi,
Proaspăt ţeselat, lucioşi.
De-i nevoie le mai pune,
La căpăstru, la copite,

Zurgălăi şi pinteni noi,
Ce pot ei, nu veţi şti voi.
E de acum timpul când gaşca,
Nu mai umblă cu caleaşca,

Totul este din buton,
Tot mai sus, în primul top.
Toată lumea s-a împărţit,
Doar în două, nu mai mult.

S-a ajuns când tot depinde,
Unde vreţi de a ajunge,
În care top, clasament:
Vreţi în iad sau sus în cer?

Încă o noapte n-am dormit,
Domnul spune să las scris,
Totul cum ar fi o frază,
Cum a fost şi ce urmează.

Să mă culc nu are rost,
După scris, de acum mă rog,
Că la slujbă plec îndată,
Cea din zori, de dimineaţă.

Doamne, pe noi ne ajută,
În această viaţă scurtă,
Şi-n cea veşnică a ajunge,
Ca să fim mereu cu Tine.

Sunt mai multe la un loc,
Pentru un ţel şi un top,
Că acum Domnul ne arată,
Ce-i bun, omul să aleagă.

Ce scriu, nu sunt baliverne,
Domnu-Isus, ştie şi vede.
El mi-a spus şi acum îmi spune,
Ca să ştie întreaga lume.

miercuri, 4.01.2017, ora 04,40. A Ciobanu