mesajul

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Poate ... la anul ...

„Un om a plantat un smochin în via sa și a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit și i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Așadar, taie-l ! De ce să mai secătuiască pământul?» Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur și să-i pun gunoi. Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”. (Luca 13, 6-9)


”Nu trei ani de-a rândul, ci, poate, o viaţă, Dumnezeu ne-a răbdat, aşteptând an de an să-i aducem roadele cuvenite potrivit îngrijirii deosebite ce ne-a acordat-o Îngrijitorul Divin al viei, Isus Domnul. Şi, de atâtea ori, văzând neordinea noastră, nepăsarea şi neconlucrarea cu harurile Sale, oferite prin Fiul Său, era hotărât să ne taie firul vieţii: “Taie-l, pentru ce mai şi cuprinde pământul?” Isus însă, arătându-I Tatălui rănile suferite pentru noi, L-a rugat: “Doamne, mai lasă-l şi în acest an, doar va aduce rod, iar de nu, îl vei tăia în anul care vine.” Şi Tatăl, în mila Sa, ne-a acordat mereu câte un an, mereu noi termene.

Şi, acum, după atâtea infidelităţi, nu ne simţim constrânşi să ne întrebăm: Oare îmi va acorda Dumnezeu încă un an de probă, ori ca mâine voi fi tăiat, ca un smochin sterp, şi aruncat în foc? Atunci zadarnic voi implora păsuire ori milă: “Doamne, mai lasă-mă numai o clipă, să repar ce am stricat.” Sentinţa va fi definitivă, inapelabilă şi pentru o veşnicie.

… cât de puţin ne gândim că într-o clipă ne putem pierde veşnicia şi cât de preţios este timpul! Nu greşesc dacă afirm că timpul valorează cât veşnicia. Într-o clipă de căinţă desăvârşită, Dismas, tâlharul de-a dreapta lui Isus a primit cerul din mâna lui Isus: “Astăzi vei fi cu Mine în rai”, îi spune Isus. Ba putem zice, chiar, că timpul, sub aspectul mântuirii, valorează cât Dumnezeu, deoarece, într-o clipă bine folosită, îl putem dobândi pe Dumnezeu. Fiecare clipă poartă pe aripile ei un har, o lumină divină care, după cum conlucrăm cu ea, ne sfinţeşte sau ne pierde. Acel har divin va fi la judecata particulară ori avocatul nostru, ori acuzatorul nostru. În acea zi, vom fi traşi la răspundere pentru atâtea ocazii cu posibilităţi de sfinţire zădărnicite de nepăsarea sau neglijenţa de o clipă. Un gând bun respins poate avea drept consecinţă un iad, precum unul primit şi fructificat poate aduce cerul.

Iată de ce trebuie să trăim fiecare moment în aşa fel încât să fim gata pentru marea întâlnire cu Dumnezeu, Părintele, Mântuitorul, dar şi Judecătorul nostru şi împlinirea fericirii noastre. “Am totdeauna valiza pregătită. Sunt gata de plecare”, spunea în jurnalul său spiritual “il papa buono” (papa cel bun), cum era supranumit Ioan al XXIII-lea.

Doamne, eu sunt smochinul neroditor. Anul ce-mi stă în faţă este, poate, pentru mine, anul de probă, ultimul pe care mila Ta nemărginită mi-l mai acordă, ca în el să-Ţi aduc roadele pe care atâţia ani de-a rândul le-ai căutat zadarnic în viaţa mea. Te rog, nu îngădui să-Ţi resping şi de data aceasta harurile, ci fă-mă să conlucrez cu ele, cu fidelitate, folosind bine fiecare clipă, ca măcar în acest an să nu Te dezamăgesc, ci să devin smochin roditor, ca Tu, numai Tu, să fii slăvit în viaţa mea, spre mântuirea şi fericirea mea. Amin.”

(Citate din predica pr. Gheorghe Neamţiu)

vineri, 30 decembrie 2016

LA MULTI ANI !

UN AN NOU FERICIT !


LECTURILE ZILEI

31 decembrie 2016 

A 7-a zi din octava Crăciunului (31 decembrie)
Ss. Silvestru I, pp. *; Melania; Ecaterina Labouré, fc.
1In 2,18-21; Ps 95; In 1,1-18

LECTURA I

Voi aveţi ungerea de la Cel Sfânt şi cunoaşteţi cu toţii adevărul.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,18-21
Copii, este ceasul de pe urmă. După cum aţi auzit, vine Anticrist, iar acum au apărut mulţi anticrişti; după aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 19 Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, pentru că, dacă ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi, dar trebuia să se arate că nu toţi sunt de-ai noştri. 20 Dar voi aveţi ungerea de la Cel Sfânt şi cunoaşteţi cu toţii. 21 Nu v-am scris pentru că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi pentru că nici o minciună nu este din adevăr.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2.11-12.13 (R.: 11a)

R.Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul!
1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui!
Vestiţi din zi în zi mântuirea lui! R.
11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12 Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. R.
13 Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele, în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,14a.12ac
(Aleluia) Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi. Celor care l-au primit, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. 6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: "Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»". 16Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Cuvântul Domnului





miercuri, 28 decembrie 2016

Atenţie la mesaje!

Dragii mei copilaşi,
Să fiţi atenţi la mesaj,
Ca sursă de unde vine:
E din cer sau de la lume?

De înţeles e complicat.
Poate fi şi de la drac.
Ştiţi că-I împărat pe timp,
Care i-a fost oferit,

Să lucreze, desfăşoare,
Să fure sau să doboare,
Fie mare, fie mic,
De la nepot la bunic.

Cu arcanul acum umblă,
Tot ce prinde, el adună,
Că e sălbatic şi stilul,
De cum umblă cu sigiliul,

Că odată ce apasă,
Nimeni nu poate să şteargă.
De la Roma s-or transmite,
Mesajele amintite,

De la prelaţii înalţi,
Ce stau cu Falsul în Palat,
Ca în celălaltă parte,
Să schimbe, dispară toate,

Ce Fiul lumii le-a dat,
Legi, porunci de respectat.
Doar atât, dragi copilaşi,
Să fiţi atenţi la mesaj.

Toţi cei pân’ acum au scris,
De la cer a fost transmis.
La cele ce vor apare,
Atenţie foarte mare,

Că vă poate înşela,
Şi trece în partea rea.
Să fiţi tari, nu vă lăsaţi,
Tot cu post să vă rugaţi,

Să treceţi, copiii mei,
Printre falşi, printer mişei.
Vă aşteaptă Mama voastră,
Pe toţi să vă întâlnească,

În Noul Cer şi Pământ,
Ce va fi ca-n Paradis,
În linişte, voie bună,
Fără falşi şi o doctrină,

Cea divină, cea curată,
Pentru veşnicia toată.
Nu uitaţi să vă rugaţi,
Pentru preoţi, consacraţi,

Ca în picioare să rămână,
Biserică şi doctrină,
Cum a lăsat Fiul meu,
De la Tatăl Dumnezeu.

Sunt oameni la care dracul,
Le conduce inima, capul.

miercuri, 21.12.2016, ora 19,58. Anton Ciobanu 


marți, 27 decembrie 2016

Mesajele de la Medjugorje ale Sfintei Fecioare Maria - 25 decembrie 2016

Marija
Dragi copii, cu mare bucurie vi-L aduc azi pe Fiul meu Isus, ca El să vă dea pacea Sa. Deschideți-vă inima, copilașilor, și fiți fericiți că Îl puteți primi! Cerul e cu voi și se luptă ca să fie pace în inimile voastre, în familiile voastre și în lume. Iar voi, copilașilor, să ajutați cu rugăciunea voastră ca asta să se întâmple. Vă binecuvântez împreună cu Fiul meu Isus și vă chem să nu pierdeți speranța și să aveți mereu privirea și inima voastră îndreptate spre Cer și spre veșnicie. Astfel veți fi deschiși față de Dumnezeu și față de planurile Sale. Vă mulțumesc că ați răspuns la chemarea mea. 

Apariţia anuală avută de Iakov


Iakov
 „Dragi copii, astăzi, în această zi de har, vă invit într-un mod special să vă rugați pentru pace. Copii, eu am venit aici ca Regină a Păcii și, de atâtea ori, v-am chemat să vă rugați pentru pace. Dar, copiilor, inimile voastre sunt neliniștite. Păcatul vă împiedică să vă deschideți pe deplin harului și păcii pe care Dumnezeu dorește să vi le dăruiască. Ca să trăiți pacea, copiii mei, trebuie mai întâi să o aveți în inima voastră și să fiți total predați lui Dumnezeu și voinței Sale. Nu căutați pacea și bucuria în lucrurile acestei lumi, căci toate acestea trec. Tindeți spre adevărata milostivire și pace, care vin numai de la Dumnezeu, căci numai astfel va fi umplută inima voastră cu bucurie adevărată și numai în acest fel veți putea deveni martori ai păcii în această lume lipsită de pace. Eu sunt Mama voastră și mijlocesc pentru fiecare dintre voi înaintea Fiului meu. Vă mulțumesc că ați răspuns chemării mele. 


duminică, 25 decembrie 2016

Printesa pentru Craciun


Filmul spune povestea unei femei care își petrece Crăciunul cu familia ei într-un castel european și se îndrăgostește de un prinț.

Filmarile au fost facute in Romania, la Castelul Peles, Castelul Stirbei, Palatul Bragadiru și Studiourile Media Pro.

Nu-l urî şi judeca pe un alt om, nici măcar pe falsul profet !

Ştim acum că papa franscisc este falsul profet. Şi Isus ştia că Iuda este cel care-l va vinde (vezi "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată - Maria Valtorta"). Şi ce a făcut Isus ? S-a rugat Tatălui Ceresc pentru Iuda ! Dar, totuşi, să se facă voia Tatălui ...

Tendinţa noastră este de a-l demoniza pe papa francisc ştiind că este falsul profet, şi pe bună dreptate am zice noi, numai că Dumnezeu nu are aceeaşi gândire ca aceea a oamenilor ... căci tot ce face El este desăvârşit .... dar să vedem ce ne învaţă Dumnezeu în această privinţă :

Cei care s-au opus Primei Mele Veniri au refuzat să accepte Voia lui Dumnezeu
Mesajul (1256) din Cartea Adevărului

Vineri, 31 octombrie 2014 la ora 18:25
Prea iubita Mea fiică, Voia Mea este săpată în stâncă și toți cei care Mă iubesc cu adevărat vor deveni una cu Voia Divină a Domnului. Dacă negați Voia Mea, nu veți mai putea deveni ai Mei. Dacă vă ridicați împotriva Mea, Eu nu vă voi permite să intrați în Împărăția Mea, pentru că numai cei care vin la Mine predându-Mi în întregime voia lor liberă, vor putea spune cu adevărat că sunt ai Mei. Dacă voi nu sunteți ai Mei, cum aș putea Eu să câștig inimile voastre nerecunoscătoare? Aceia dintre voi care Mă blestemă; care își varsă disprețul asupra celor care susțin Cuvântul Meu; sau care încearcă să intervină asupra Voinței Sfinte a lui Dumnezeu, vor fi aruncați în abis, după ce se vor fi făcut toate eforturile pentru a-i salva.
Când M-am născut, mulți dintre dușmanii Mei, ale căror suflete fuseseră infestate de către spiritele rele, i-au făcut greutăți Mamei Mele. Cei care au persecutat-o în Timpul Meu de pe pământ, erau, în multe cazuri, surprinși să simtă o asemenea ură împotriva ei. Dar ea a suferit, în Numele Meu. Cei care s-au opus Primei Mele Veniri au refuzat să accepte Voia lui Dumnezeu, - cea de a-i eliberea din cătușele care le înlănțuiau gleznele și care le fuseseră puse de către demoni.
Eu am petrecut mare parte din Misiunea Mea de pe pământ alungând spiritele rele din sufletele celor afectați, în timp ce îi învățam pe cei care nu cunoșteau Voia lui Dumnezeu. Acum, când Ma pregătesc să vin din nou, Misiunea Mea va fi de data aceasta și mai dificilă. Acelora dintre voi cu inimi împietrite, care refuză să Mă asculte, le spun aceasta: doar prin credința pe care o aveți, nu veți finaliza această călătorie către Viața Veșnică, dacă nu-Mi sunteți cu adevărat devotați Mie, printr-o viață de rugăciune și adorare. Voi nu sunteți binecuvântați cu suficientă înțelegere sau cunoaștere a Cuvântului Meu, ca să respingeți Avertismentul Meu în aceste timpuri. De ce vă vărsați disprețul asupra Mea acum? Ce credeți voi că vă va face vrednici să stați înaintea Mea, când Îmi veți cere viața veșnică? Vă spun că încăpățânarea voastră vă orbește față de adevărul Revelației Divine, căreia îi sunteți martori, manifestată prin aceste Sfinte Mesaje ale Mele către lume.
Suflete nerecunoscătoare, vă lipseste cunoașterea care v-a fost dăruită detaliat în Prea Sfânta Biblie. N-ați învățat nimic din nicio lecție care v-a fost predată. Mândria voastră și căutarea auto-mulțumirii, Mă decepționează. Ochii voștri nu pot să vadă și, drept rezultat, voi nu veți fi pregătiți pentru Mine. Pentru fiecare insultă pe care o aruncați celor care spun Adevărul – în ciuda opoziției din partea voastră – va trebui să veniți inaintea Mea. Atunci, eu vă voi cere să justificați fiecare cuvânt, fiecare acțiune, fiecare faptă făcută împotriva Mea. Nu puteți spune niciodată că sunteți cu Mine dacă vă luptați împotriva Mea, prin intermediul Cuvântului Meu dăruit vouă din Mila lui Dumnezeu, Care nu va obosi niciodată în Încercarea Sa de a vă salva sufletele.
Când vi se dăruiește Darul unor revelații particulare, aveți dreptul de a discerne.  Dar, nu aveți autoritatea să-i judecați sau să-i răniți pe alții, chiar dacă ei nu vin de la Mine. Eu, Isus Cristos, am făcut cunoscut faptul că omul nu are dreptul să judece niciun alt suflet. Dacă Mă nesocotiți, și dacă le faceți nedreptăți fie chiar și profeților care sunt falși, Eu vă voi judeca și vă voi pedepsi, exact așa cum îi pedepsiți și voi pe cei pe care îi urâți. Nu puteți urî pe cineva în Numele Meu. Dacă urâți pe cineva, o faceți în numele satanei. Eu vă voi scăpa de necazurile voastre numai atunci când veți veni și Mă veți implora să vă izbăvesc de un asemenea păcat. Dar mulți dintre voi nu veți face niciodată acest lucru, pentru că v-ați pus pe voi înșivă deasupra Mea, și pentru aceasta, veți suferi.
Niciunul dintre voi să nu declare un alt suflet ca aparținând celui rău, pentru că el, satana, se bucură de cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală. Nici unul dintre voi nu este atât de curat de păcate încât să poată emite o asemenea judecată.
Cel care este al Meu și care Mă cunoaște cu adevărat, nu va chinui niciodată un alt suflet în Numele Meu.
Al vostru, Isus



Mama Mântuirii: Acceptați Crucea cu demnitate. Nu vă plângeți.

Mesajul (1255) din Cartea Adevărului

Joi, 30 octombrie 2014 la ora 17:30
Dragii Mei copii, când îl slujiți pe Fiul Meu în această viață, aceasta este plină de dificultăți. A-L urma pe El este într-un fel o sarcină ușoară, dar atunci când purtați înlăuntrul vostru Darul Duhului Sfânt, aceasta va aduce peste voi mânia celui rău și a fiecărui dușman al Fiului Meu. Aceasta face ca parcursul vostru pe Calea Adevărului să fie extrem de dificil. Veți întâmpina opoziție la fiecare pas, chiar dacă voi rămâneți tăcuți în adorarea Fiului Meu.
Mulți dintre cei care îl iubesc cu adevărat pe Fiul Meu nu pot să înțeleagă de ce sunt terorizați de alții fără nici un motiv clar. Sau, de ce sunt acuzați pe nedrept de fărădelegi. Aceasta se întâmplă deoarece Duhul Sfânt este Prezența reală a Lui Dumnezeu și de aceea, ea niciodată nu va fi trecută cu vederea de către cel rău, care nu se va da în lături de la nimic pentru a vă provoca durere și suferință. El, cel rău, vă va chinui neîncetat, și va face acest lucru fie în mod direct, fie prin sufletele acelora pe care el reușește să le infesteze.
Toată această durere, pe care nu o veți înțelege, se datorează devoțiunii voastre pentru Isus Cristos. Așa cum El a îndurat ridiculizarea, batjocura și ura, tot așa va fi și cu voi, toți cei care îi slujiți Lui. Când suferiți în Numele Lui pe acest pământ, veți găsi în sfârșit în Împărăția Sa pacea, iubirea și bucuria trainică. Acceptați Crucea cu demnitate. Nu vă plângeți. Nu vă angajați în dispută cu cei care arată ură față de voi, căci altfel propriile voastre inimi se vor umple cu același venin.
Ura naște ură dacă i se răspunde. Iubirea, care vine de la Dumnezeu, naște iubire. Arătați iubire față de dușmanii voștri; rugați-vă pentru ei; aveți milă de ei. Când faceți aceasta, satana nu are putere împotriva voastră.
Mama voastră preaiubită
Mama Mântuirii






joi, 22 decembrie 2016

Crăciun neliniştit !

”Vă doresc din inimă un Crăciun fericit, dar mai mult decât orice, vă doresc tuturor Crăciun neliniştit!”


”Presupun că de aseară şi până azi, alături de multe zâmbete, vi s-a adresat deja de zeci sau poate chiar de sute de ori convenţionala urare “Crăciun fericit”. Sau, de ce să fiu restrictiv, sunt convins că toţi cu care v-aţi întâlnit, dacă nu v-au pupat, măcar v-au urat cu siguranţă “Crăciun fericit”. Aşteptaţi cumva să vă fac şi eu această urare? Vă voi dezamăgi. Căci dacă v-aş ura doar “Crăciun fericit”, dacă v-aş ura să aveţi parte numai de bucurii, să aveţi masa plină şi să vă bucuraţi împreună cu cei dragi, aş putea fi un prezentator TV, dar nu preot. Dar pentru că sunt preot, mi-am propus ca azi, în sfânta zi a Crăciunului, să vă stric cât pot de mult ziua. Şi să vă fac nişte urări cum nu v-am făcut niciodată şi care s-ar putea să nu vă placă. Cu ocazia sărbătorii Crăciunului de anul acesta, doresc vă fac tuturor următoarele urări.

În primul rând vă doresc ca în faţa lui Dumnezeu făcut astăzi Om să vă simţiţi dezgustaţi ori de câte ori nu sunteţi oameni. Sau ori de câte ori nu sunteţi îndeajuns de oameni. Pentru că din momentul în care Dumnezeu s-a făcut Om, cuvântul OM a început să se scrie cu litere mari. Căci dacă Dumnezeu însuşi a reuşit să se lase încăput (dar nu epuizat) într-un om, înseamnă că Omul e într-adevăr mare şi capabil de lucruri mari. Şi, făcându-se Om, a ridicat ştacheta Omului enorm de sus. Vă doresc să vă simţiţi dezgustaţi ori de câte ori coborâţi această ştachetă. Să simţiţi un profund dezgust ori de câte ori trăiţi nu conform demnităţii unui Om, dar asemenea unei fiinţe inferioare nouă. Să vă simţiţi dezgustaţi atunci când vă folosiţi doar 1% din capacităţile unui Om: când folosiţi doar 1% din inteligenţa sa, doar 1% din forţa sa, doar 1% din voinţa sa, doar 1% din inima şi capacitatea sa de a iubi. Vă doresc să vă simţiţi dezgustaţi ori de câte ori planurile de viaţă şi idealurile nu vă sunt pe măsura acestei fiinţe minunate care este Omul. Ori de câte ori nu vreţi mult, ori de câte ori trăiţi fără scop înalt, ori de câte ori vă mulţumiţi cu puţin. Vă doresc să vă simţiţi dezgustaţi când nici măcar fiinţe din clasa inferioară nu sunteţi, dar coborâţi mai multe trepte, devenind plante, căci nu mai trăiţi, ci vegetaţi ori muriţi. Într-un cuvânt, vă doresc să simţiţi un profund dezgust ori de câte ori viaţa voastră nu se ridică la nivelul Omului în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu.

În al doilea rând vă doresc ca Pruncul Isus, care s-a născut fără complexe într-un grajd, să nu vă lase să dormiţi ori de câte ori veţi considera o casă mai importantă decât familia din ea. Ori de câte ori munciţi mai mult la ridicarea unei case decât la întreţinerea căldurii din sânul unei familii. Să nu vă lase să dormiţi liniştiţi atunci când munciţi ca robii zeci de ore pe zi pentru a schimba grajdul cu o vilă, iar familiei îi dăruiţi doar orele în care dormiţi. De asemenea, să nu vă lase să dormiţi ori de câte ori judecaţi oamenii după aparenţe şi le puneţi etichete în funcţie de hainele pe care le poartă, casele în care locuiesc şi maşinile pe care le conduc ori nu le conduc. Ori de câte ori faceţi diferenţe între oameni şi-i preferaţi doar pe cei care în exterior arată bine, iar pe ceilalţi îi daţi deoparte. Fie ca Pruncul divin venit în lume pe nişte paie reci şi murdare să nu vă lase să dormiţi liniştiţi până nu înţelegeţi minunata lecţie pe care ne-a dat-o în sfânta noapte a Crăciunului: că nu contează de unde eşti, că nu contează unde şi în ce trăieşti, că nu contează câte etaje ai deasupra capului, că nu contează cu adevărat nimic din ceea ce ai, dar cine şi ce eşti.

În al treilea rând vă doresc ca Sfânta Fecioară Maria, care a găsit loc să nască doar într-o iesle pentru animale, să vă facă să vă simţiţi plini de mizerie ori de câte ori nu vă respectaţi mama, ori de câte ori ridicaţi vocea asupra ei ori nu ştiţi să-i preţuiţi jertfa. Să vă facă să vă simţiţi plini de mizerie ori de câte ori jigniţi o femeie, ori de câte ori înjosiţi o femeie, ori de câte ori profitaţi şi vă folosiţi de o femeie. Vă doresc ca Sfânta Fecioară Maria să vă facă să vă simţiţi copleşiţi de mizerie ori de câte ori nu vă iubiţi copiii, ori de câte ori nu vă educaţi copiii, ori de câte ori nu vă respectaţi copiii. Iertaţi-mă, dar vă doresc să vă cuprindă greaţa chiar, atunci când nu vă primiţi copiii, când nu vă naşteţi copiii, ori tăceţi atunci când auziţi că toaleta, lada de gunoi şi crematoriul maternităţilor sunt adesea morminte fără cruce ale unor vieţi frânte. Într-un cuvânt, vă doresc să vă simţiţi plini de mizerie atunci când nu înţelegeţi această lecţie minunată pe care ne-a dat-o Maria în sfânta noapte a Crăciunului: că unele dintre cele mai sfinte lucruri de pe acest pământ sunt mama, naşterea şi un copil dăruit de Dumnezeu.

În al patrulea rând vă doresc ca Sfântul Iosif, în faţa căruia atâtea porţi au rămas închise, să vă facă a vă simţi plini de ipocrizie ori de câte ori nu daţi ajutor celui care vi-l cere. Ori de câte ori vă faceţi că nu auziţi când cineva vă strigă ori vă daţi plecaţi de acasă când cineva vă caută. Să vă simţiţi plini de ipocrizie când nu vă bucuraţi de oaspeţi, când nu oferiţi şi altora din ceea ce aveţi ori treceţi pe lângă un sărac aşa cum treceţi pe lângă un gard. Dar cel mai mult vă doresc ca Sfântul Iosif să vă facă a vă simţi plini de ipocrizie ori de câte ori îi trântiţi uşa în nas lui Isus din Euharistie, ori de câte ori refuzaţi să-l primiţi în sufletul vostru şi-i spuneţi cu un zâmbet sec: “Tu, Doamne, dute-n grajd căci în casă e Altcineva”. Fie ca Sfântul Iosif să vă facă a vă simţi plini de ipocrizie atunci când nu înţelegeţi minunata lecţie pe care ne-a dat-o în noaptea sfântă a Crăciunului: că nu există pe lume cinste mai mare pentru tine decât să vină în casa ta Cristos Domnul, fie el prezent într-un om ori în sfânta Euharistie.

În al cincilea rând vă doresc ca Dumnezeu Tatăl, care iubeşte atât de mult oamenii încât la trimis pe Fiul său din cer în grajd, care a şters toată mizeria noastră trecută, prezentă şi viitoare şi care ne-a întins primul mâna, să vă facă inima să plângă ori de câte ori nu ştiţi să iubiţi, ori iubiţi prost, ori nu iubiţi deloc. Să vă facă inima să plângă ori de câte ori le doriţi altora răul, ori de câte ori vă bucuraţi de insuccesul celuilalt şi ori de câte ori îi săpaţi pe ceilalţi. Să vă facă inima să plângă atunci când puneţi condiţii iertării sau atunci când nu întindeţi primul mâna. Să vă facă inima să plângă în hohote atunci când treceţi prin viaţă reci şi seci, când în casa voastră a încetat să se mai audă cuvântul “te iubesc”, când vă urâţi unul pe altul, când vă duşmăniţi, când vă bârfiţi, când nu vă mai suportaţi. Într-un cuvânt, să vă facă inima să plângă atunci când nu înţelegeţi această lecţie minunată pe care ne-a dat-o Dumnezeu Tatăl în sfânta noapte a Crăciunului: că singurul lucru care nu face niciodată rău atunci când e folosit în exces e iubirea.

Acestea vi le doresc cu ocazia acestui Crăciun. Nu vă doresc să nu aveţi un Crăciun fericit. Dimpotrivă, vă doresc din toată inima să aveţi şi mesele pline, şi pace şi bucurie în suflet, şi prieteni în jur şi tot ce vă doriţi. Ca preot însă, cred totuşi că cea mai frumoasă urare pe care v-aş putea-o face e să înţelegeţi că în liniştea nopţii de Crăciun a început în lume un cutremur. E cutremurul vechiului. Cutremurul a tot ceea ce e învechit în noi. E cutremurul care face să cadă de pe noi tot ceea ce nu ne lasă să fim Oameni. Vă doresc din inimă să simţiţi acest cutremur şi să lăsaţi să cadă de pe voi tot ceea ce nu vă dă voie să fiţi Oameni – să cadă o idee îngustă despre Om, să cadă o existenţă banală, să cadă ura, să cadă ipocrizia, să cadă mândria, să cadă tot ce-i rău, pentru ca la sfârşit să rămână o Făptură minunată asemenea aceleia în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu. Vă doresc din inimă un Crăciun fericit, dar mai mult decât orice, vă doresc tuturor Crăciun neliniştit! Amin.

Autor: pr. Mihai Blaj, Naşterea Domnului (Liturghia din zi) 

marți, 20 decembrie 2016

Cine va sta în picioare?

Timpul a trecut demult,
De când trebuia oprit.
Din a Mea îngăduinţă,
Ce sunt Tatăl cu putinţă,

V-am lăsat până acum,
Când urgent o să pun punct,
Cât ai zice scurt pe doi.
Degeaba mă rog de voi!

Nu se prinde, nu se vede,
Că mai mulţi ar înţelege.
Cei ce au rămas şi sunt,
Ascultând al Meu Cuvânt,

Ei se roagă, ei postesc,
Parcă numai lor vorbesc.
Eu la toţi vă spun, vă-ndemn,
Acum înainte de Semn.

La mesageri spun acum,
Cum lui Iona spus atunci,
Ascultând cei din Ninive,
Însă lumea de azi nu aude!

Bat şi clopotele-n sat,
Tot la fel şi la oraş.
La slujbă, la masă-i invită,
Ostia de a fi primită.

O să mai vreţi, mai căutaţi,
De Ea voi n-o să mai daţi;
Va dispare ostensorul.
Tabernacolu-i izvorul,

De iubire, de lumină,
Şi cu putere divină,
De iertare, mântuire,
Pentru întreaga omenire.

Omul nu a fost creat,
De-a umbla prin Rai ca-n parc,
Cu ţinută alandala,
Capul tuns, lăsată barba,

Nici cu capul sus prin nori,
Cu sârme în urechi, în nări.
Oare unde vă treziţi,
Alergând aşa grăbiţi?

Nici respect, nici ziua bună,
Cu fes în loc de căciulă,
Pantalonii noi, nouţi,
Sunt peticiţi sau rupţi.

Ce modă e asta la voi?
Vă dezbrac şi vă las goi.
Şi aşa umblaţi despuiaţi,
Nimic nu mai respectaţi,

Nici pe-ai voştri, nici pe Mine.
Ce-o să mai plângi la Semn, lume,
Când se va cutremura cerul,
Coborând la voi infernul!

Cu vânt, frig şi mare spaimă,
Şi pământul se răstoarnă.
Se va clătina ca sita,
Şi veţi fi ca paraşuta,

Rămasă în văzduh;
Aşa veţi fi voi atunci.
Ciuleşte urechile bine,
Ce încă mai auzi, lume,

De la cer prin mesageri,
Că mâine va fi ca ieri.
Prin purificare veţi trece,
De la cald direct la rece.

De atâta dojeneală,
Ce de ani la voi coboară,
Atunci o să vă amintiţi,
Când în beznă o să fiţi.

Nu noaptea, ziua la prânz,
Va fi beznă pe pământ.
Soarele o să se ascundă,
Atunci luna o să fugă,

Şi stelele vor dispare,
V-aţi gândit cum va fi oare?
Cine va mai sta-n picioare,
Când lumina va apare?

Ca un imens proiector,
De pe pământ până în cer,
Va tuna şi va trăsni,
Asta doar cât ai clipi.

Lume, lume, ce-ţi vorbesc,
Vreau să te pregătesc,
Pentru clipa şi momentul,
Când voi opri tot curentul!

Voi trânti tot la pământ,
Fie ateu, fie sfânt,
De-o fi munte sau colină,
Totul din locu-i se mişcă.

Puteţi număra pe zile,
Cât au rămas de puţine.
V-am spus, repetat mereu,
Să aşteptaţi pe Fiul Meu,

Trupeşte a fi împăcaţi,
Între voi şi cu cei dragi,
Şi în suflet curaţi să fiţi,
Spovediţi, împărtăşiţi.

duminică, 18.12.2016, ora 19,47 Anton Ciobanu



Căline, şi cei ca tine!

Căline (Tăriceanu), nu din poveste,
Şi de tine s-a dus veste,
Că nu eşti aşa curat,
Pentru încă un mandat.

După şeful ţării stai,
Pe funcţia ce o ai.
Te vei clătina, Căline,
De ce vine peste tine:

Avalanşe de pământ,
Pentru tot ce ai făcut.
Cei din ceata, marea gloată,
Pe toţi asta vă aşteaptă!

Voi, de la cârma ţării,
Ce-aţi promis, aţi dat uitării,
Prostind naţiunea întreagă,
Bine vouă să vă meargă,

Hotărând doar pentru voi,
Lefuri mari, alte legi noi.
Aveţi cuţitul şi pâinea,
Cu gogoşi voi minţiţi lumea.

Pe cât de sus eşti, stai acum,
Aşa vei coborî de adânc!
Suferă lumea şi plânge,
Totul vei plăti, Căline!

Ca exemplu te-am ales,
Pentru nume că-i frumos.
În loc de bine faci rău,
Suferă poporul Meu.

Se apropie şi vine,
Bucureştiul clatine,
Şi nu ca în 1977,
Mult mai mare, mai aproape!

Eu vă spun: de voi mi-e milă,
Peste voi va fi ruină.
Nici ca zi şi nici ca timp,
Până atunci nu mai e mult.

Căline, şi cei ca tine,
Peste voi necazul vine.
La tot răul ce-aţi făcut,
Aveţi de primit răspuns,

Nu o dată, ci însutit,
Că totul am cântărit,
Şi notat negru pe alb.
Am bilet vouă de dat,

După gând şi după fapte,
Calea voastră-i mai departe.
Pe dinafară sunteţi curaţi,
Precum sfinţii arătaţi,

Dar aura voastră-i neagră,
Şi curând o să se şteargă.
Sunteţi ca nişte călăi,
Locul vostru-i cu cei răi.

Sunt fapte de neiertat,
Pân’ la cer s-au înălţat.
Înapoi la voi trimit,
Nu o dată, ci înzecit.

Asta vouă acum v-a spus,
Dumnezeu Tatăl de sus,
Că la voi Eu m-am uitat,
Zi de zi şi ceas de ceas.

luni, 19.12.2016, ora 02,57. Anton Ciobanu



sâmbătă, 17 decembrie 2016

Ascultaţi inima, gândul

Tu eşti ce ne înveţi,
Neînţeles să înţelegi.
Tu eşti cel ce eşti,
Ce toate le stăpâneşti.

Să te rogi, tot să te rogi,
Înapoi să nu te întorci (din rugăciune),
De ai plecat prin străini,
Şi ai găsit numai venin.

Nu plânge de vei avea,
Gropi şi spini pe calea ta.
Bate vântul, nivelează,
Şi calea îţi va fi dreaptă.

Va fi un salt de făcut,
În alt timp, lume trecut,
Într-o grabă, într-o forţă,
Cum nu a mai fost. Enormă !

Ascultă inima, gândul,
Ca să înţelegi Cuvântul.
Calea e scurtă şi dreaptă,
Cât a mai rămas în faţă.

miercuri 14.12.3016, ora 04,30. Anton Ciobanu