mesajul

miercuri, 30 noiembrie 2016

Însă greul e la urmă

Zece ani se împlinesc,
De când mesaje primesc,
De la Tatăl şi Isus,
Inspirat de Duhul Sfânt,

Şi de la Mama Cerească,
Cum a lui Isus şi a noastră.
Ce se va întâmpla, nu ştiam,
Despre ce vedeam şi scriam.

Mă speriam câteodată,
De ceea ce vedeam în faţă:
Mari torente, mari tornade,
Mult terorism şi războaie.

Ochii cât puteau să vadă,
În faţă totul să ardă!
Ce cutremure, vulcani,
Cât de dese şi de mari!

O dată am văzut în faţă,
Ţara noastră dărâmată,
Nimic şi nimeni în viaţă,
Însă pe jos era iarbă.

Ce nori negri, furioşi,
Se lăsau pe pământ jos!
Şi deodată a apărut,
Ca smoala, ceaţă, urât!

Altă dată într-o noapte,
De sus am văzut căzând carne (avionul polonez în Ucraina).
Cele ce n-am înţeles,
Urmează să le privesc.

Uneori părea sinistru,
Cum vedeam cerul, pământul.
Din ce am văzut şi am scris,
Multe au fost. Mai e un pic,

Însă greul e la urmă,
Când va fi marea furtună (cele 3 zile de întuneric),
De a trece în noul timp,
Noua Lume, Noul pământ.

vineri, 25.11.2016, ora 19,53. A. Ciobanu