mesajul

luni, 23 ianuarie 2017

În a voastră Românie

-Lasă tristeţea, copile,
Şi scrie ce îţi voi spune.
-De scris eu am început,
Spune, Doamne, Te ascult.

Acum cine îmi şopteşte?
-Tatăl care Stăpâneste,
Şi pe vorbe, şi pe fapte,
Să le facă, strice toate.

-Aici chiar nu înţeleg,
Aşa mister să dezleg.
-Nu e greu că se şi vede,
Ce în lume se petrece.

-Ca şi cum ceva anume,
Înţeleg că ai a-mi spune.
-Da, în America e bine,
Că s-a schimbat la pupitre,

Numai unul să vorbească,
La multă lume nu-i placă.
Acolo la ei se rezolvă,
La voi e mare problemă.

Sertarul deschis l-au lăsat,
Grindeanu, Dragnea când au plecat,
Doar aşa cu două, trei vorbe,
Să schimbe un set de norme.

Nu aşa se procedează,
Tatăl de sus tot veghează.
Când acasă or s-ajungă,
O să se încingă o sârbă.

Vor fi mai multe culori,
La hora cu dansatori,
Cu strigături, sărituri,
Şi cu bâte, şi cu pumni.

La început se pregătesc.
Ce urmează e grotesc,
Că va începe răscoala,
Aproape în toată ţara,

De la funcţii şi orgolii,
Şi aroganţa trădării.
Se petrec acestea toate,
Doar între două palate.

Unul vrea, celălalt ba,
Să aprobe aşa ceva,
Pe sub mână, sub mustaţă,
Încercând, sperând să treacă.

Iată încercarea voastră,
A scos oamenii în stradă.
A început vântul s-adie,
Se va face-n vijelie.

Va cuprinde toată ţara,
De la Tulcea-n Hunedoara,
Din Craiova pân’ la Dorna,
Aşa mare va fi hora.

Însă cu ce strigături,
Şi ce fel de sărituri!
Aşa nu s-a mai dansat,
Niciodată pe meleag.

Nici când s-a făcut Unirea,
Nu s-a dansat ca acuma.
Atunci Milcovul trecut,
Acum ajung pân’ la Prut.

Mare freamăt o să fie,
În a voastră Românie.
Vor dispare din orgolii,
Şi daţi jos de pe fotolii.


duminică, 22.01.2017, ora 21,30 A. Ciobanu

Iubirea e un dar divin

Voi nu vă mai iubiţi,
Cum ai voştri părinţi.
A pătruns în voi o răceală,
Şi a scos iubirea afară.

Fără iubire nu este Dumnezeu,
Nici bine. Totul e rău.
Inima se face ca piatra,
Şi iubirea cum e gheaţa.

Pentru asta la voi cobor,
Să aduc iubire tuturor.
Iubire infinită, divină,
Veşnic la voi să rămână.

Cum Tatăl iubeşte totul,
Aşa să iubească şi omul.
E prima poruncă din cele zece,
Care pe veci nu se va şterge.

Iubeşte, omule, din iubire creat,
De cum ţi-am spus, aşa ţi-am dat.
Iubirea uită, iubirea iartă,
Şi şterge orice fel de pată.

Dă iubire, împarte iubire,
Şi vei fi plin de fericire.
Iubirea să fie imensă,
Fără râcă şi fără ofensă.

Cum iubire altuia dai,
Vei ajunge să o ai în Rai.
Iubirea topeşte gheaţa,
Iubirea crapă piatra,

Iubirea face totul frumos,
Şi evită ce e zgomotos.
Cucereşte gândul, inima,
V-a spus Domnul cu iubirea Sa.

Iubirea e un dar de la Domnul,
Cum iubeşte, să iubească tot omul,
Fără obstacole, limită, reţineri,
Iubind veţi rămâne tineri.

Să fie mare iubirea voastră,
În jur totul să topească.
Să fie armonie, linişte şi pace,
Aşa iubire Domnului îi place.

Iubirea învinge multe,
Fie lungi sau de sunt scurte.
Iubirea totul înmoaie,
Cât ar fi de mic sau mare.

Iubirea-i din puterea divină,
Ca să aibă orice fiinţă,
Pentru înţelegere, linişte şi pace,
De vei pleca sau te vei întoarce.

Din iubire v-am creat,
Voi pe Mine nu M-aţi ascultat.
Ce-o să faceţi la întâlnire,
Dacă n-o să aveţi iubire?

Iubirea are un preţ imens,
Cu ea poţi ajunge în cer.
Dacă nu ai, omule, iubire,
Pierzi Raiul şi Noua Lume.

Vei ajunge şi vei rămâne,
În lumea cu a ta iubire.
Mai poţi, mai fă un efort,
Ce ai pierdut, poţi câştiga tot.

Iubeşte că nu e greu,
Acum îţi spune Dumnezeu.
Nu te costă nimic, doar voinţă,
Şi vei avea în toate biruinţă.

Din a Sa Preasfântă Înălţime,
Vă binecuvântează Domnul cu iubire,
Cu bucurie, linişte şi pace,
Oriunde aţi fi şi orice veţi face.

sâmbătă, 21.01.2017, ora 01,42 A Ciobanu


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Cum sunteţi? V-aţi pregătit?

Deapănă desfăşurând timpul,
Tatăl care e Stăpânul,
Timpului şi univers,
În care şi voi sunteţi.

Aţi locuit, aţi trăit,
În univers, pe pământ.
Sunt şi alţii ce trăiesc,
Mai sus sau jos locuiesc.

Este viaţă, este lume,
Universul mult cuprinde.
De cât lumina pătrunde,
Aşa universul întinde.

E un labirint imens,
Cum în sus, aşa în jos.
Cerurile sunt înalte,
În total, nouă de toate.

Şi în jos sunt multe trepte,
Nici una având perete,
Tot mai aspră, tot mai grea,
Cât în jos de vei cădea,

Că n-ai vrut să asculţi de Mine,
Lume, lume, şi iar lume:
Să te urci, nu să cobori,
Pe treptele de la scări.

Ţi-am dat cruce să te urci,
Până în cer să ajungi,
Ce-a fost frumoasă, uşoară,
Care urcă, nu coboară.

Când în braţe am luat,
Crucea care am purtat,
M-am uitat la ea, la voi,
Pentru timpul de apoi.

Timpu-i scurt de a căra,
Povara. Nu ca a Mea,
Încărcată de păcate,
Cu a lumii rele fapte,

Dumnezeu ce-am coborât,
Crucea voastră să o duc,
Să vă salvez, să vă scap,
De păcate, de la iad.

Ăsta-i Dumnezeul vostru,
Cum pe sus, aşa terestru,
Şi mereu omniprezent,
Orişicând şi-n orice loc.

Cât de mult am coborât,
Din înaltul infinit,
Crucea voastră să o port,
Împreună să fim toţi!

Aţi plecat, împrăştiat,
Pe pământ în lung şi-n lat,
Din locul care v-aţi născut,
Mulţi din voi v-aţi rătăcit,

De la cale, de credinţă,
Umblând fără biruinţă,
Scopul vostru fiind altul,
Plăcând ce vă spune dracul.

Şi uite aşa aţi ajuns,
Calea voastră de parcurs,
Purtând sau nu cruce,
Cum aţi vrut, aşa ajunge,

În locul şi acea lume,
Ce a făcut rele, bune.
V-am dat toată libertatea,
S-alegeţi viaţa, nu moartea.

Vin la voi încă o dată,
În Semnul ce se arată,
Într-o Cruce de lumină,
Poate-n următoarea ziuă,

Când totul beznă se face,
În loc de zi va fi noapte.
Luaţi aminte ce vă spun:
Că pot coborî oricând.

Trimit Semnul înainte,
Care Crucea va aprinde.
Va fi un zgomot enorm,
Cum pe pământ şi în cer,

Şi se va zgudui totul,
Adică întreg universul.
Ne întâlnim mâine, poimâine,
Lume, să vorbesc cu tine.

V-aţi pregătit? Cum sunteţi?
Ce aţi făcut, ca să vedeţi,
Vin la voi să vă arăt,
Filmul vieţii voastre tot.

Însă de pe acum vă spun,
Că sunt blând, la fel şi bun.
De veţi rămâne în picioare,
De-Mi cereţi, primiţi iertare.

Se va pierde, va dispare,
Din lume o mare parte,
Care va muri de groază,
Sau de rău va fi luată.

Cumpănă mare va fi,
De a trăi sau a muri.
Acei ce vor fi afară,
Atunci toţi or să dispară.

Când întuneric se lasă,
Grăbiţi-vă înspre casă.
Închideţi ferestre, uşi,
Că vor umbla spiriduşi,

În chip de prieteni, rude,
Vouă lor a le deschide.
Nimeni atunci nu răspundă,
Şi nimic să nu deschidă.

Închideţi totul ermetic,
De a fi tot întuneric.
Pe unde lumina vine,
Acoperiţi totul bine,

În rugăciune aşteptând,
Cu lumânare arzând,
Însă sfinţită să fie,
Va arde 3 nopţi, 3 zile.

Va fi timpul de urgie,
După care va fi bine.
Curaj!,acum spune Domnul,
Îndemnând pe tot poporul,

Să facă şi să asculte,
De a Lui cuvinte sfinte.
Pân’  la Semn şi acea minune,
De 3 nopţi şi de 3 zile.

vineri, 20.01.2017, ora 0,28. Anton Ciobanu

vineri, 20 ianuarie 2017

Baladă pentru comoară

"Domnul ne-a trimis o comoară ca să ne conducă în siguranţă acasă: pe Papa Francisc" ... asta spun versurile baladei compusă şi interpretată de Emily Clarke în perspectiva vizitei Papei Francisc din 2018 în Irlanda.





Mesajele lui Isus prin Maria Divinei Milostiviri spun că:

"falsul profet vă va atrage în favoarea sa, iar voi veți aplauda fiecare moment al domniei sale de scurtă durată." (14 martie 2013)

"El va fi venerat, iubit și admirat și toți vor spune că este favorizat de Dumnezeu." (29 iulie 2013)

"În timp ce dușmanii Bisericii Mele vă vor atrage într-o plasă a minciunii, voi le veți cânta laude, îi veți adora și îi veti iubi pe toți aceia care Mă urăsc pe Mine, iar Eu voi fi uitat." (21 octombrie 2013)


joi, 19 ianuarie 2017

De nu plecaţi, veţi fi forţaţi !

Voi cu caracatiţa voastră,
Aţi scos deja lumea din casă.
Ca să rabde, nu mai poate,
De sărăcie, boală şi foame.

Puneţi birul, salvaţi hoţi,
De cum unul să fiţi toţi.
Domnilor Tăriceanu, Dragnea,
Nu-i a voastră toată ţara.

Aveţi câte un metru pătrat,
De Ceauşescu lăsat,
În Parlament, în Palat,
La Guvern şi în Senat.

Domnilor, ţineţi-vă bine,
Spre voi vine această lume,
Condusă cu mână de fier,
De Parlament şi Guvern.

Schimbaţi legi şi daţi decrete,
Cum se pun preţuri în pieţe.
Noi suntem români de neam,
Cum al Moldovei Ştefan.

Nu reprezentaţi poporul,
Care v-a ales cu oful,
Trist şi tare îngrijorat,
Că de hoţi nu a scăpat.

Vă puteţi face bagajul,
A început deja alaiul.
Că de nu plecaţi, e jale,
Va fi sânge, va fi moarte.

Nu-L supăraţi pe Domnul,
Că poate trimite potopul.
Anton Ciobanu mă numesc eu,
Aşa să scriu mi-a spus Dumnezeu.


miercuri 18.01.2017, ora 21,21 A. Ciobanu

Sfinţii sunt jos pe pământ

Tatăl cel veşnic vă spune,
Care a fost şi va rămâne,
Pân’ acum în acest timp,
Şi-n celălalt de trecut.

Ce spui, lume? Cum vorbesc,
Eu ce spun îndeplinesc.
Nimeni n-a avut niciodată,
Aşa putere măreaţă,

Nici în cer, nici pe pământ,
Decât numai Eu ce sunt,
Cum am fost şi voi rămâne,
Celor ce vor să Mă asculte.

Cât de frumos vă vorbesc,
Nu ca tatăl pământesc!
Sunt divin şi totul pot,
Urmează nou să fac tot.

Înnoiesc cerul, pământul,
Sus şi jos de amănuntul.
Copilaşii Mei cei dragi,
Ce aţi fost în cursă traşi,

Ieşiţi că acum puteţi,
Asta numai dacă vreţi.
Sfinţii sunt jos pe pământ,
Pentru voi Eu i-am trimis,

Să v-arate, să vă spună,
Despre timpul de pe urmă,
Ca să faceţi calea întoarsă,
La a voastră primă casă,

De cum şi când aţi venit,
Fiecare pe pământ,
Din duh, apă şi iubire,
Al vostru Tată vă spune.

Zilele sunt numărate,
Mai multe nicicum se poate,
De întrecut peste timp,
Căci cu mult am depăşit.

Am strigat la voi într-una,
Fiul, mai în toată ziua,
Duhul l-am trimis zburând,
La unul, altul, şoptind,

Maria la voi coborând,
Pe ici, colo pe pământ.
Cerul nu va mai vorbi,
Nici Maria la voi veni.

Este gata, s-a umplut,
Şi ca vreme, şi ca timp,
V-a spus vouă Tatăl Sfânt,
Lui Anton Duhul şoptind.

Este Ora îndurării,
Şi cea a Eliberării,
Rugându-vă împreună,
Pentru pace, lume bună.

Acum lasă atât, te roagă.
Poate îţi mai spun diseară.
De nu, mâine sau poimâine,
Că mai am de aţi mai spune.

 miercuri, 18.01.2017, ora 14,56. Anton Ciobanu 


miercuri, 18 ianuarie 2017

Aşa va începe timpul

Ziua, luna, anul unu,
Aşa va începe timpul,
În care urmează a trece,
Pentru veşnicia vreme.

Tatăl spune aşa cuvinte,
De acuma înainte,
Primul an şi prima zi,
Tot mereu aşa va fi.

Alfa, Omega se termină,
Începând cu prima ziuă,
A Noului Pământ şi Cer,
Aşa va rămâne în veci.

Primul Tatăl, primul Fiul,
Şi primul va fi şi timpul,
Ceva fi fără măsură,
Nicicând nu se termină;

Noul Eden pe pământ,
Cum a fost la început,
Linişte, lumină multă,
În care lumea ascultă,

De Tatăl ce stă pe tron,
Şi de Fiul, Bunul Păstor.
Va fi o minunăţie,
Pe Pământul, Noua Lume:

Totul frumos, tot plăcut,
Sănătos şi cu bun gust.
Apa va fi cristalină,
Lumina va fi divină,

Şi pământul roditor,
Cu iarbă, cu pomi, cu flori,
Vâlcele şi poieniţe,
Cu cărări drepte, înguste.

Vântul tare nu va bate,
Va adia dintr-o parte,
În valuri ce unduiesc,
Slăvind peTatăl Ceresc.

Nu e cum de înţeles
Cum va fi, cât de frumos!
Nu cu iarnă, nu cu toamnă,
Va fi mereu numai vară,

Şi permanent în lumină,
Fără noapte, numai ziuă.
Dacă vreţi, puteţi ajunge,
Călcând pe a sfinţilor urme.

Nu-i uşor, răsplata-i mare,
La tăcere, îndurare,
Ca Mielul tăcut şi blând;
Primul sfânt a fost Isus.

De jos ca să ajungi sus,
Ascultă, fă cum Isus.
Fii curat, fără păcat,
De cum Tatăl te-a lăsat,

Fără pete, fără urme.
Tatăl Dumnezeu îţi spune:
De respecţi legi şi porunci,
Sigur în cer poţi să ajungi.

marţi, 17.01.2017, ora 0,33. Anton Ciobanu