mesajul

sâmbătă, 24 iunie 2017

Doamne, ce putere ai!

-Aştept, Doamne, ca să scriu,
Despre ce, încă nu ştiu.
Curg cuvintele din cer,
Ca apa de la izvor,

Lin şi atât de curată,
Fie din pământ sau piatră.
Doamne, ce putere ai!
Poţi să iei şi poţi să dai,

Viaţă, apă şi lumină,
Pământul tot o grădină.
Aerul cu aşa valoare,
Nu e trai fără suflare.

-Fie gâză cât de mică,
Şi ea tot aer respiră;
Fie elefant, girafă.
Respiră şi cei din apă,

Plante, peşti, fructe de mare,
Şi orice vieţuitoare.
-Doamne, de ce-mi spui de asta?
-Pentru că vine Pedeapsa.

-Mi-ai spus multe pân’ acum.
-Încă una îţi mai spun.
-Spune-mi, Doamne, sunt atent,
Ca nu cumva să greşesc.

-Ce-ţi spun, nu-i scris în Scriptură,
În acest timp de pe urmă.
Să fiu clar şi înţeles,
Şi aerul tot îl retez.

-Cum, Doamne, cum vine asta?
-De nu-i aer, nu-i nici viaţa.
La Semn, la Avertisment,
Aerul tot îl blochez.

-Sunt greu de cap, nu înţeleg:
Aerul cum să-l retezi?
Că un ram sau un copac,
Poate a fi retezat.

-Este un loc la Mine sus,
De unde aer trimit.
Cu avionul de aţi zburat,
De câte un gol de aer aţi dat.

Zone turbulente le zic,
Sunt mai rar de întâlnit.
Ca din cer cazi deodată,
Fie spre pământ sau apă.

Iată cum va fi acum!
Despre asta vreau să spun,
Că orice şi pe oriunde,
La Semn nimic nu o să mişte,

Că-i pe sus sau pe pământ,
Pe apă sau în adânc.
Inima va bate-n piept,
Cu ochii o să vedeţi,

Urechile vor auzi,
Dar gura nu va vorbi.
Picioarele or să se oprească,
Tot ce mişcă, are viaţă.

N-a mai fost despre ce spun,
Nici în cer, nici pe pământ,
Şi nici n-o mai fi vreodată,
V-a spus Dumnezeul Tată.

vineri, 22.06.2017, ora 20:44, A Ciobanu 


vineri, 23 iunie 2017

Mesajul Domnului Isus din 14 aprilie 2017 prin Maria Julianna

14 aprilie 2017. Vinerea Mare, în timpul Adoraţiei Euharistice, Domnul Isus spune…
“Dragii Mei copii! Este Vinerea Mare. Ziua pătimirii şi a crucificării Mele. Am pătimit toate acestea ca să vă aduc mântuirea. Am plătit un preţ uriaş pentru răscumpărarea vostră. Înainte de a păcătui şi, asfel să risipiţi cu uşurinţă mântuirea sufletului vostru, priviţi la Mine pe cruce! Nu zădărniciţi în voi pătimirea şi moartea Mea! Nu mai sunteţi ai voştri, ci ai Mei. Vă iubesc mai mult decât vă iubiţi voi înşivă. Vă dăruiesc toate harurile care slujesc mântuirii voastre. E adevărat că de cele mai multe ori acestea nu corespund cu ceea ce voi cereţi. Dar nu aceea este important ce fel de viaţă trăiţi aici pe Pământ, ci doar aceea este important de aici unde mergeţi. Fiindcă cea de pe urmă durează o veşnicie. De aceea, micuţii Mei, acceptaţi crucile pe care vi le dăruiesc, fiindcă doar crucea duce la mântuire. Aici pe Pământ Mă găsiţi pe cruce.  Dacă vreţi să vă uniţi cu Mine trebuie să urcaţi la Mine pe Golgota, la cruce. E atât de dulce uniunea cu Mine, încât vă veţi bucura de prezenţa Mea, chiar şi în toiul suferinţelor şi nici nu veţi năzui să fiţi altundeva, ci veţi vrea să rămâneţi mereu cu Mine.
Copii Mei! Priviţi la martirii care au gustat iubirea Mea şi mai degarabă şi-au dat viaţa pentru Mine decât să Mă fi trădat. În curând şi pentru voi se deschide posibilitatea de a alege: cu Mine sau împotriva Mea. Vă aduc aminte de cuvintele Evangheliei în care am spus: “ cel care rezistă până la capăt, acela se mântuieşte.” Dacă pe Pământ împărtăşiţi soarta Mea, atât în umilire cât şi în suferinţă, atunci şi în Rai veţi fi părtaşi ai slavei Mele. Dar dacă Mă părăsiţi şi Mă tăgăduiţi, atunci şi eu vă tăgăduiesc în faţa Tatălui Meu şi a îngerilor Săi. Iar aceasta înseamnă că niciodată nu aţi vedea slava Mea. Mă rog pentru voi la Tatăl ca să-I primiţi harul şi, umplându-vă de putere, să fiţi eroi care nu se dau înapoi nici în faţa martiriului. Rămâneţi-Mi loiali până la moarte. Pentru asta vă binecuvântez, copiii Mei, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Sursa:  http://jezusuzenete.hu/2017-aprilis-14-nagypenteken-szentsegimadason-az-ur-jezus/

miercuri, 21 iunie 2017

Mesajul Domnului Isus Cristos din 29 aprilie 2017 prin Luz de Maria

Preaiubitul Meu Popor:

INIMA MEA REVARSĂ DRAGOSTE PENTRU COPIII MEI

Fiecare creatură umană care Mă ține permanent în viața ei este acea Comoară pentru care jertfa Mea continuă să se perpetueze în mod constant.
Nu întorc spatele niciunuia dintre copiii Mei. În această clipă sunt mai aproape de toți, astfel încât să accepte convertirea într-un mod radical.
Nu puteți fi indeciși (căldicei) nici un moment, mai ales acum. 

Preaiubiţi, vă voi descrie cu durere timpul ce va veni pentru voi în timp ce văd unde evoluează umanitatea.

Răul se va accelera în ultima clipă și acțiunea răului va fi mai mare pentru a putea ține poporul Meu departe de Mine, inducându-l în eroare peste tot și în toate domeniile în care poate influența viața omului și  mediul în care se află fiecare persoană: social, politic, educațional, religios și economic.

Copiii Mei își vor găsi credința slăbită de constantul dute-vino lumesc care a pus stăpânire totală pe mijloacele de comunicare, impunând astfel un continuu dute-vino de idei, stiluri, gusturi, gânduri, prinse în capcana a tot ceea ce este contrar Voinței Mele.

Răul va cântări mai mult și binele va fi tot mai puțin cunoscut. Interacțiunea răului cu omul îl va face pe om să considere răul ca fiind ceva natural și, prin urmare, nu va detecta acel rău, fiindcă  diavolul a zdrobit conștiința din om atât de mult încât el nu va fi capabil să distingă ceea ce îl va duce la pierderea Vieţii Veșnice.
Nu toți oamenii vor fi cedat răului, dar cei ce sunt străini Iubirii Mele vor fi atât de mulți, încât ei nu vor dori să știe de Templele Mele, nici de Imaginile Mele, nici de Cuvintele Mele. Prin urmare, ORICINE VA DORI SĂ STEA LÂNGĂ MINE, APROAPE CĂ VA TREBUI SĂ MĂ IUBEASCĂ ÎN SECRET.

De aceea vă invit insistent să păşiţi în interiorul vostru și să vă întâlniți cu Mine, deoarece acum trebuie să creșteți spiritual! În caz contrar, nu veți afla cum să creșteți în timpul marii hărțuiri la care veți fi supuși în mod constant de către forțele răului. 

LEGEA OAMENILOR NU VA RESPECTA LEGEA DIVINĂ. 
OMUL VA FI DIN CE ÎN CE MAI MÂNDRU, MAI ÎNCREZUT ȘI SE VA UMPLE DE FALSURI PENTRU A CONTINUA ÎN POFTELE TRUPEȘTI PÂNĂ CE VA AJUNGE SĂ FIE BEAT DE ATÂTA RĂU, VĂZÂND BINELE CA RĂU ȘI CEEA CE ESTE RĂU ȘI INDECENT CA FIIND BUN.

Îi văd pe copiii mei îmbrăcați ciudat: bărbații se îmbrăcă ca femeile iar femeile folosesc garderoba bărbaților; ei și-au pierdut modestia și nu cunosc rușinea. Aceasta este umanitatea care treptat a regresat în valori și bun simț; nu este de mirare că există o criză în interiorul ei. Omenirea va ajunge să cunoască faptul că diavolul are putere asupra celor mai înalte poziții din lume: gânditorii mari spun umanității să nu Mă asculte, marii oameni de știință au dat arme periculoase puterilor pe care le pot folosi și interveni amenințând să distrugă o mare parte a umanității, astfel se va ajunge la o escaladare a tensiunilor care vor culmina cu utilizarea armelor care vor decima populația lumii. Vă veți uita unii la alții si nu vă veți recunoaste reciproc. Fiecare persoană va arăta ca un lepros, pielea va fi redusă la nimic, iar durerea și plânsul vor cădea peste pământ din cauza fluxului continuu de aer otrăvit.

În această clipă inima omului este ca piatra. MĂ ÎNTRISTEAZĂ EȘECUL ÎN A FACE CUNOSCUT MESAJUL COMPLET PE CARE MAMA MEA L-A DAT ÎN FATIMA, DEOARECE ESTE ATÂT DE DUREROS DAR ADEVĂRAT ÎNCÂT, DACĂ AI MEI COPII L-AR FI ȘTIUT, AR FI PUTUT SĂ-L SCHIMBE PE OM SI DESTINUL LUI DE MAI TÂRZIU.

În fața neascultării repetate a omului, vor veni peste tot înfrângere, jaf, distrugere, suferință, groază și foamete. Cei puțini care nu vor fi prădați de aceste lucruri ar trebui să-și ridice privirea spre Cer și să se roage, rămânând centrați pe Mine, altfel vandalii îi vor lua, deoarece cel rău aduce în mod constant conflict între ai Mei, semănând discordie, plănuind în cel mai mic detaliu pentru a preveni orice acțiune bună (pozitivă) alor Mei.

Popor al Meu, mândria va veni și va cuceri toate națiunile; Națiunile mai puternice îşi vor folosi puterea de a lupta împotriva celor mai puțin puternice, pământul se va cutremura, iadul se va bucura la vederea copiilor Mei care îşi iau viața unul altuia, asemeni animalelor.

Omenirea nu va vrea să cunoască despre aceste lucruri sau orice altceva care ar face să-i perturbe somnul; de aceea răului îi este mai ușor să pătrundă și să facă ceea ce vrea cu copiii Mei. Prostia omului îl face să cadă și să se rănească. Națiunile prietene vor deveni dușmani mari, se vor ridica una împotriva celeilalte, facând rău fără remușcări.

Copiii, să știți că războiul a început și va fi lent. Dar războiul spiritual cu care răul a mistuit inima omului îl va face să uite că el este copilul Meu și că Umanitatea va arde datorită dorinței de a se ataca unii pe alții, deoarece răul și-a vărsat mânia pe tot pământul, pentru ca Dragostea să fie alungată din inimi.
Marea eroare a acestei generații va atinge ceea ce este al Meu. Luxul și confortul personal, combinat cu lipsa de credință, a pătruns până în inima creștinătății.
Cât de neglijentă a ajuns Biserica Mea; cum sunt profanat în mod constant! Și ochii celor curioși  celebrează această profanare din ignoranță, prin păstrarea constantă a ideologiilor anti-creștine susținute de hoardele masonice care dețin puterea.

POPORUL MEU, ÎMI LIPSIȚI: SUNTEȚI ATÂT DE DEPARTE DE MINE ȘI, FIIND ATÂT DE OBIȘNUIȚI CU RĂUL, AȚI AJUNS SA MĂ UITAȚI.

Eu sunt Dumnezeul Milostivirii, dar din Iubire trebuie să-l las pe om însuși să continue în voia lui, să făcă ceea ce îl va conduce la cea mai mare durere pe care Omenirea a cunoscut-o vreodată. TREBUIE SĂ VĂ PURIFICAȚI PENTRU A MĂ RECUNOAȘTE DIN NOU.

Rugați-vă copii, rugați-vă pentru ca omul ca să se pocăiască. 

Rugați-vă copii, rugați-vă pentru Statele Unite, mândria se întoarce împotriva ei, Natura o va face să sufere. 

Rugați-vă copii, rugați-vă pentru Coreea de Nord, mândria o va aduce la durere. 

Rugați-vă copiii, rugați-vă pentru Franța și Italia, Natura le va surprinde. 

Poporul Meu, veți fi în viață pe pământ, dar acesta se va tângui și mai mult datorită Umanității decadente și se va cutremura continuu.

PREAIUBIȚII MEI OAMENI, STAȚI LÂNGĂ MINE CHIAR DACĂ EI SE UITĂ LA VOI CU REPULSIE, CHIAR  DACĂ VOR ZICE CA SUNTEȚI NEBUNI, CONTINUAȚI SĂ REZISTAȚI TENDINȚELOR ACESTEI LUMI, CONTINUAȚI SĂ RĂMÂNEȚI ACEA PĂRTICICĂ SFÂNTĂ DIN MINE CE MĂ IUBEȘTE PE MINE TOT ATÂT DE MULT PE CÂT FRAȚII LOR NU MĂ IUBESC…

Fiți mai spirituali, fiți mai spirituali, nu continuați cu zdrențele trecutului: fiți copii reînnoiți în spiritul Adevărului.

"CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, ÎNSĂ CUVINTELE MELE NU VOR TRECE" (Matei 24:35) 

Vă binecuvântez cu dragostea Mea.
 Al vostru Iisus.


BUCURĂ-TE MARIE CEA PREACURATĂ, ZĂMISLITĂ FĂRĂ PĂCAT
BUCURĂ-TE MARIE CEA PREACURATĂ, ZĂMISLITĂ FĂRĂ PĂCAT
BUCURĂ-TE MARIE CEA PREACURATĂ, ZĂMISLITĂ FĂRĂ PĂCAT

Sursa: http://www.afterthewarning.com/messages-from-heaven/light-of-mary/2017/04/04-29-mg-from-our-lord.aspx 

marți, 20 iunie 2017

Asta-i ultima încercare

Cu suflarea gurii Mele,
Voi schimba pământ, lume, timp şi vreme.
Nu-i uşoară transformarea,
Dar numai asta e calea,

Că ce am spus a rămas scris,
De la început de timp,
Cum am stat şi m-am gândit,
Cosmosul de construit,

Cum să le aşez pe toate,
Pământul să aibă ape,
Omul pereche să aibă,
Eva făcută din a lui coastă,

Orice pereche să aibă,
Să rodească, înmulţească.
Vedeţi voi cât e de simplu?
Când bate, cine e? Vântul.

Atunci când de sus cad stropi,
Din vapori s-au făcut nori.
Între ei se mai înfruntă,
Întâi fulgeră, apoi tună.

Şi de lupta se înteţeşte,
Uneori mai şi trăsneşte.
Nu mai e de cum a fost,
După ploaie a fi frumos.

Totul voi aţi răscolit,
Nu e ploaie fără vânt,
Cu tornade, cu cicloane,
Taifunuri şi uragane.

Vai ce vine şi o să fie!
Numai vânt şi vijelie!
De la soare, ce căldură,
Că va fi mai cald la umbră!

Când voi clătina pământul,
Apa o va duce vântul,
Peste dealuri, peste munţi,
Va fi uscat în adânc.

Unde au fost mări, oceane,
Vor fi nişte găuri goale.
Munţii n-or să se mai vadă,
Cum când Noe, va fi apă.

Asta va fi după foc,
Că v-am spus, voi arde tot.
După, trebuie să spăl,
Cum pământul şi pe om,

Care va trece, va rămâne.
Spuneţi voi că-i multă lume.
Cei ce spuneţi, luaţi în seamă,
Urmează grea perioadă,

Pân’ la ce am spus mai sus,
Că apare Anticrist.
Nu-i departe, după colţ,
Că a stat la adăpost.

S-a pregătit multă vreme,
Ca lumea să o înşele.
Va lucre inteligent,
Tot cu cheie, robinet:

De vrei pâine, de vrei apă,
Să ai cipul pe mâna dreaptă,
Să treci pe uşă, pe poartă,
Cu o semnătură dată.

Eu vă spun să nu semnaţi,
Şi nici cip să nu luaţi.
De pierdeţi viaţa şi trupul,
Îmi daţi Mie sufletul,

De n-o fi altă scăpare,
Că prigoana va fi mare.
Nu mai e aşa departe,
Se vede cât e de aproape.

Pe pământ, în lume, pe apă,
Peste tot e numai zarvă.
Nimeni nu mai înţelege,
De ce aşa se petrece.

Este timpul de pe urmă,
Care a fost scris în Scriptură,
De răul ce-l va face lumea,
Distrugând pământul, natura.

Nimic nu mai are gust,
Doar de privit e plăcut.
Nu vă înşelaţi, vă spun,
Că nimic nu mai e bun.

S-a întrecut orice măsură,
În toate pun cianură.
Vitamine, săruri, E-uri,
Astea toate sunt otrăvuri.

Combinate la un loc,
Cianura e în top,
Cu bătaie scurtă, lungă,
Viaţa a fi cât mai scurtă.

Să vă doboare, nu pot,
Eu de sus tot ştiu şi văd.
Asta-i ultima încercare,
De a primi sau refuzare,

Cipul cu a lui momeală.
Ce spun ei, mint şi înşeală.
Ascultaţi ce spune Domnul,
Care El a creat omul.

I-a dat viaţă, libertate,
Şi să aleagă din toate,
Din Scriptură şi din lume,
Unde vrea pe veci a duce:

Sus în cer, în Paradis,
Sau în iad cu Anticrist.
Alege, omule, acum bine,
Cât mai eşti în astă lume.

Ţi-a spus Tatăl Dumnezeu,
Că e sfânt cuvântul Meu,
Cu alegerea care o faci,
Să te urci, nu ca să cazi.

De te urci, va fi doar bine,
De cazi, va fi în veci scrâşnire,
De suferinţă, durere,
Pentru veşnicia vreme.

duminică, 18.06.2017, ora 21:54, A Ciobanu 

Modificarea (falsificarea) Sfintei Liturghii Romano-Catolice

Mesajul Domnului Isus din 5 aprilie 2017 prin Maria Julianna

5 aprilie 2017. Acasă, în ora îndurării, Domnul Isus spune...
“Dragii Mei copii! Să nu vă preocupe cele trecătoare, concepte, învăţături, culturi, lucruri materiale. Toate acestea trec, se suprimă, dispar fără urmă. Voi doar să năzuiţi la Inima Mea Preasfântă, ca îndrăgostitul de mireasa sa, fiindcă Eu sunt Mirele voastru Dumnezeiesc, Cel care rămân cu voi pentru vecie. Cu Mine să vă umpleţi, cu Mine să vă uniţi în Sfânta Împărtăşanie, în rugăciune şi în fiecare manifestare de iubire. Eu voi rămâne pe veci una cu voi, vom fi de nedespărţiţi. Fiţi loiali până la moarte şi iubiţi-Mă cu ardoare şi astfel arătaţi pildă semenilor voştri, fiindcă cea mai credibilă învăţătură este însăşi pilda.
Dragii Mei copii! Pe cer se strâng deja norii de furtună. În curând veţi fi martori ai unor evenimente care nu au mai avut loc în istoria Bsericii. Dar să nu vă smintiţi, pentru că ceea ce stă scris în Sfânta Scriptură trebuie să se împlinească. Voi doar să rezistaţi până la capăt. Să nu vă preocupe învăţăturile eretice! Nu le daţi atenţie ca şi cum nu ar exista! Voi să fiţi cufundaţi în Mine, să Mă adoraţi pe Mine, să Mă iubiţi, să Mă slujiţi şi să năzuiţi la vederea Sfintei Mele Feţe. Iar pentru suflete, rugaţi-vă ca să primească harul vederii clare pentru a se aşeza de partea cea bună atunci când îi voi judeca şi să-i pot aşeza printre cei binecuvântaţi.
Fiţi catolici credincioşi până la sfârşitul vieţii! Protestanţii umblă pe un tărâm nesigur. Lipsesc la ei sacramentele, de aceea satana îi poate ataca mai vârtos. Preoţii Mei sfinţiţi Pongracz Ştefan, Grodecz Melchior şi Kőrösi Marc, au fost ucişi pentru credinţa lor. Ei sunt martirii din Kosice.
Nu există predestinare din start, fiindcă atunci când Dumnezeu l-a creeat pe om, l-a înzestrat cu liber arbitru şi raţiune. Aceasta este o asemenea demnitate pe care nici satana nu o poate lua. E adevărat că încearcă, dar Eu întotdeauna voi da calea de scăpare din ispită. Dacă nu ar fi aşa atunci nu ar exista iadul şi Purgatoriul ci doar Raiul, deoarece Eu vreau să mântuiesc pe fiecare om. Am venit ca să dau viaţă şi încă una îmbelşugată. Din nefericire, prin voinţa proprie, oamenii zădărnicesc sfântul plan a lui Dumnezeu ce le este destinat dintru veşnicie. De aceea zădărnicesc în ei harul, de aceea se cufundă în iad sau, în cazul mai fericit, în fundul Purgatorului. Schisma din Biserică a fost opera satanei, pentru a-i slăbi pe oameni, lipsidu-i de Mine, scutul lor de apărare, Cel care sunt prezent în mod real în Preasfântul Sacrament al Altarului. După ce M-a răpit, îi poate uşor mătura şi-i impinge la osândă.
Micuţii Mei copii! Deziceţi-vă de orice membru rupt! Rămâneţi în Biserica fondată de mine, cea catolică = universală, pe care am pecetluit-o cu Sfântul Meu Sânge vărsat pentru voi prin moarte Mea pe cruce. Pentru asta vă binecuvântez cu iubirea nemărginită ce se revarsă din Inima Mea în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.”
Întăriri din Sfânta Scriptură: Col 4,2.5.6: Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară. Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. 12. ..pentru ca desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.   Mc 12, 29 : “ Isus a răspuns” Tit 3, 10: Evită-l pe omul eretic”.


Vaticanul lucrează la documentul „Ritualul Ecumenic al Liturghiei“ destinat închinării comune cu protestanții

Papa Francis s-a întâlnit cu Rev. Jens-Martin Kruse, la Biserica Evanghelică Luterană din Roma la 15 noiembrie 2016.

Jurnalistul italian Marco Tosatti, expert în problemele Vaticanului, a informat că Papa Francis a format un comitet top-secret, însărcinat cu implementarea unui nou tip de „liturghie“, care să fie acceptabilă pentru catolici, luterani și anglicani.

Comitetul este format din reprezentanți din toate cele trei culte, toți obligați să păstreze secretul.

Jurnalistul, care este bine cunoscut în Italia pentru exactitatea cu care relatează despre ceea ce se petrece în Vatican, a spus că, deși această știre este în momentul de față doar un „zvon“, ”sursele sale sunt de obicei de încredere“.

Conform surselor sale, Comisia nu a întâmpinat multe dificultăți în găsirea unui numitor comun în „liturgia cuvântului“. Tosatti afirmă că: ”După mărturisirea păcatelor, cererea iertării și recitarea ”Gloria”, vor urma lecturile și Evanghelia.“

El a spus de asemenea că se pare că acum Comisia analizează problema Crezului. Bisericile protestante preferă să se roage Crezul Apostolic, chiar dacă recunosc și Crezul de la Niceea. Biserica Catolică alternează între cele doua forme. Deci, nici în această chestiune nu pare să fie o problemă majoră.

Prezentarea darurilor nu prezintă nici ea un obstacol major în calea proiectului.

După Tosatti, problema centrală este cu Euharistia, deoarece înțelegerea din perspectiva catolică a Euharistiei este profund diferită de cea a luteranilor sau a altor culte protestante. Catolicii cred în Transsubstanțiere și în Prezența Reală a lui Isus în Euharistie, în timp ce Protestanții cred că este doar o comemorare.

Tosatti afirmă că o „soluție“ propusă este ca cuvintele Consacrării să fie înlocuite cu tăcere.

Însă cum poate fi celebrată o liturghie comună, care diferă în mod evident tocmai în formularea celei mai importante părți a evenimentului?
Una din soluțiile posibile ar fi tăcerea. Asta ar însemna că după Sanctus (Sfânt, Sfânt…), în momentul în care în mod normal, în timpul Liturghiei, preotul ar spune cuvintele: ”Cu adevărat sfânt eşti, Doamne, izvorul a toată sfințenia...“ diferitele persoane care celebrează să păstreze tăcerea și fiecare să repete în minte ”propria“ sa formulă.

Apoi liniștea este întreruptă în adunare prin recitarea rugăciunii ”Tatăl nostru”. Nu este încă clar cum se vor organiza rândurile la Împărtășanie.

În lumina acestui zvon bine întemeiat, ar trebui să luăm notă și de observațiile cardinalului Francesco Coccopalmerio, un colaborator apropiat al Papei Francisc și, în prezent președintele Consiliului Pontifical al Vaticanului pentru Textele Legislative. Cardinalul Vaticanul a sugerat să încetăm să ne mai gândim la Sacramente atât de rigid, să nu le mai vedem strict ca valide sau invalide. De dragul ecumenismului, el crede că ar trebui să începem să acceptăm Sacramente care pot fi „imperfecte“ sau „parțial“ valide. Mai jos sunt cuvintele lui exact așa cum au fost publicate în interviul său exclusiv cu Edward Pentin de la National Catholic Reporter:

”Noi spunem: "totul este valid" sau "nimic nu este valid". Poate ar trebui să reflectăm asupra acestui concept de validitate sau invaliditate. Conciliul Vatican II a spus că există o comuniune adevărată [între catolici și protestanți] chiar dacă nu este încă definitivă sau completă. Vezi, ei au făcut un concept nu atât de decisiv, ori totul ori nimic. Există o părtășie care deja este bună, dar îi lipsesc unele elemente. Însă greșești dacă spui că atunci când din ceva lipsesc unele lucruri atunci nu ai nimic. Sunt piese lipsă, dar există deja o comuniune, chiar dacă nu este o comuniune deplină. Același lucru poate fi spus despre validitatea sau invaliditatea hirotoniei. Am spus, hai să ne gândim la asta. Este o ipoteză. Poate e ceva, sau poate nu e nimic - un studiu, o reflecție.

de John Supplers, Veritas Vincit


duminică, 18 iunie 2017

Învăţătura lui Isus - ce este Pământul? ce este durerea?

[....]
     „E târziu, Învăţătorule. Trebuie să dormi”.
     „Tu, care în zori trebuie să o porneşti la drum, ai mai mare trebuinţă de somn, Simone”.
     „Ah! Pentru mine, faptul de a sta aici cu Tine e mai odihnitor decât a şedea în pat”.
     „Vorbeşte atunci. Ştii că Eu dorm puţin...”.
     „Iată! Eu sunt un om greu de cap, ştiu aceasta şi o spun fără ruşine. Şi de-ar fi pentru mine, nu mi-ar păsa prea mult să ştiu, întrucât cred că înţelepciunea cea mai mare este aceea de a te iubi şi a te urma şi a te sluji cu toată inima. Tu însă mă trimiţi încoace şi încolo, iar lumea mă întreabă şi eu trebuie să răspund. Mă gândesc că s-ar putea ca alţii să mă întrebe ceea ce te întreb eu acum, deoarece oamenii au aceleaşi cugete. Tu spuneai ieri că întotdeauna cei nevinovaţi şi sfinţi vor fi cei care vor suferi, ba mai mult, că ei vor fi cei care au să sufere pentru toţi. Acesta e un lucru greu de priceput pentru mintea mea, ca şi faptul că Tu spui că ei înşişi au să o dorească. Şi mă gândesc că, aşa cum e greu de priceput pentru mine, ar putea fi şi pentru alţii. De mă vor întreba, ce trebuie să răspund? În această primă călătorie, o mamă mi-a spus: „Nu a fost drept ca a mea copilă să moară suferind atâta, deoarece era bună şi nevinovată”. Iar eu, neştiind altceva să spun, i-am zis vorbele lui Iov: „Domnul a dat. Domnul a luat. Fie Numele Domnului binecuvântat”. Dar nu prea eram convins nici eu, necum să o conving pe ea. Aş vrea pe viitor să ştiu ce să spun....”.
     „E lucru drept. Ascultă. Pare o nedreptate, dar totuşi este un lucru cu adevărat drept ca oamenii buni să sufere în locul tuturor. Spune-mi însă, Simon. Ce este Pământul? Ce este Pământul tot?
     „Pământul? O întindere mare, foarte mare, alcătuită din pulbere şi apă, din stânci, cu plante, animale şi făpturi omeneşti”.
     „Şi altceva?”
     „Atâta.... Doar dacă nu cumva vei fi voind să spun că este locul de pedeapsă şi de surghiun al omului”.
     „Pământul este un altar, Simon. Un uriaş altar. Trebuia să fie un altar de necontenită laudă pentru Creatorul său. Însă Pământul este plin de păcat. Pentru aceea are a fi un altar de necontenită ispăşire, de jertfă, pe care ard ofrandele. Pământul ar trebui, asemenea celorlalte lumi răspândite în Făptură, să cânte psalmi Dumnezeului care l-a creat. Priveşte!
     Spunând acestea, Isus deschide obloanele din lemn, iar pe fereastra larg deschisă pătrunde răcoarea nopţii, zgomotul pârâului, raza lunii, şi se vede cerul brodat cu stele.
     „Priveşte la stelele acelea! Cu glasul lor, care este alcătuit din lumină şi mişcare pe întinderile nesfârşite ale firmamentului, ele cântă laudele lui Dumnezeu. De mii de ani dăinuie cântul lor, care se înalţă de la albastrele câmpii ale cerului la Cerul lui Dumnezeu. Putem să ne închipuim astrele şi planetele, stelele şi cometele ca pe nişte creaturi siderale care, asemenea unor astrali preoţi, leviţi, fecioare şi credincioşi, au a cânta într-un timp nemărginit laudele Creatorului. Ascultă, Simone. Auzi freamătul adierii de vânt printre frunze şi zgomotul apelor în noapte. Şi Pământul cântă, asemeni cerului, împreună cu vânturile, cu apele, cu glasurile de păsări şi de animale. Dar, dacă pentru firmament este de ajuns luminoasa laudă a astrelor care îl populează, pentru acest templu care este Pământul nu e destul cântul vânturilor, apelor şi animalelor, deoarece pe acesta nu se află numai vânturile, apele şi animalele, care cântă inconştient laudele lui Dumnezeu, pe el fiind şi omul: făptura cea mai desăvârşită dintre tot ce vieţuieşte în timp şi lume, înzestrată cu materie precum animalele, mineralele şi plantele şi cu spirit asemenea îngerilor Cerului şi, asemenea lor menită, de este credincioasă întru încercare, să-l cunoască pe Dumnezeu, mai întâi prin har şi în Rai mai apoi. Omul, o sinteză care îmbrăţişează toate stările, are o menire pe care alte făpturi nu o au şi care pentru el ar trebui sa fie nu numai o îndatorire, ci şi o bucurie: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu; de a-i aduce cu mintea şi voinţa cult de dragoste lui Dumnezeu; a-l răsplăti pe Dumnezeu pentru iubirea pe care El i-a dăruit-o omului dându-i viaţa şi dăruindu-i pe lângă viaţă Cerul. A-i aduce cult cu mintea.
     Gândeşte-te şi tu, Simon. Ce bine culege Dumnezeu din Creaţie? Ce folos trage? Niciunul. Făptura nu-l face pe Dumnezeu mai mare, nu îl sfinţeşte, nu îl îmbogăţeşte. El este infinit. Astfel ar fi fost şi dacă nu ar fi existat Creaţia. Însă Dumnezeul - Iubire voia să aibă parte de iubire. Şi a făcut zidirea spre a avea parte de iubire. Numai iubire poate să culeagă Dumnezeu din Făptură, iar această iubire, care este inteligentă şi liberă numai în îngeri şi oameni, este mărirea lui Dumnezeu, bucuria îngerilor, iar pentru oameni religia. În ziua în care marele altar al Pământului nu ar mai rosti laude şi rugi pline de iubire, Pământul ar înceta să mai existe. Deoarece, stingându-se dragostea, s-ar stinge şi ispăşirea, iar mânia lui Dumnezeu ar nimici iadul pământesc în care s-ar transforma Pământul. Pentru a exista, aşadar, Pământul trebuie să iubească. Ba mai mult: Pământul trebuie să fie Templul care iubeşte şi se roagă cu inteligenţa oamenilor. Însă în Templu, în orice Templu, ce fel de jertfe se aduc? Jertfele curate, fără de pată ori cusur. Numai acestea îi sunt plăcute Domnului. Acestea şi roadele dintâi. Aceasta pentru că unui tată de familie au a-i fi date lucrurile cele mai bune, iar lui Dumnezeu, Tatăl Familiei omeneşti, au a-i fi dăruite cele dintâi roade din toate cele şi lucrurile alese.
     Dar am spus că Pământul are o îndoită îndatorire în ceea ce priveşte jertfele: aceea de a aduce laudă şi aceea de a aduce ispăşire. Aceasta pentru că Omenirea care este pe el a păcătuit în cei dintâi oameni şi păcătuieşte necontenit, adăugând la păcatul lipsei de iubire faţă de Dumnezeu miile de păcate ale alipirii sale de glasurile lumii, de trup şi de Satana. Vinovată, vinovată Omenire care, asemănându-se cu Dumnezeu, având inteligenţă proprie şi ajutoare dumnezeieşti, rămâne într-una păcătoasă, ba chiar devine tot mai păcătoasă. Astrele sunt ascultătoare, plantele sunt ascultătoare, animalele sunt ascultătoare şi, aşa cum ştiu ele, îl laudă pe Domnul. Oamenii nu sunt îndeajuns de ascultători şi nu-l laudă destul pe Domnul. Iată de ce este nevoie de suflete jertfelnice care să iubească şi să ispăşească pentru toţi. Acestea sunt copiii care plătesc, nevinovaţi şi neştiutori, amara pedeapsă a durerii pentru aceia care nu ştiu altceva decât să păcătuiască. Sunt sfinţii care, inimoşi, se jertfesc pentru toţi.
     În curând – un an ori un veac tot „puţin” este în raport cu veşnicia – nu au să se mai celebreze alte arderi de tot pe altarul marelui Templu care este Pământul, în afară de ale acestor ofrande-om, mistuite dimpreună cu veşnica jertfă: ofrande aduse împreună cu Ofranda cea desăvârşită. Nu te cutremura, Simon. Nu vreau nicidecum să spun că voi institui un cult asemănător celui al lui Moloch, al lui Baal sau al Astartelor. Oamenii înşişi ne vor aduce jertfă. Înţelegi? Ne vor aduce jertfă. Iar noi ne vom duce bucuroşi la moarte pentru a ispăşi şi a iubi în numele tuturor. Iar apoi vor veni vremuri în care oamenii nu îi vor mai aduce jertfă pe oameni. Vor exista însă mereu ofrande curate, pe care iubirea le mistuie laolaltă cu marea Jertfă a Sacrificiului veşnic. Vreau să spun iubirea lui Dumnezeu şi iubirea faţă de Dumnezeu. Cu adevărat vor fi ofrandele timpului şi Templului viitor. Nu mieii şi iezii, viţeii şi porumbeii, ci jertfa inimii îi este plăcută lui Dumnezeu. David a intuit aceasta. Iar în timpul cel nou, timp al spiritului şi al iubirii, numai această jertfă va fi plăcută.
     Ia seama, Simon, că – dacă Dumnezeu a trebuit să se întrupeze pentru a împăca Dreptatea Dumnezeiască pentru marele Păcat, pentru multele păcate ale oamenilor – în timpul adevărului numai jertfele sufletelor oamenilor pot să-l împace pe Domnul. Tu cugeţi: „Şi atunci pentru ce a dat poruncă El, Cel Preaînalt, să i se aducă jertfă pui de animale şi roade ale plantelor?” Îţi spun Eu de ce: pentru că înainte de venirea Mea, omul era o jertfă pătată şi pentru că Iubirea nu era cunoscută. Acum are să fie cunoscută. Iar omul – care va cunoaşte Iubirea, deoarece Eu îi voi da înapoi Harul prin care omul cunoaşte Iubirea, are să iasă din letargie, are să-şi amintească, are să înţeleagă, are să trăiască – va înlocui iezii şi mieii, jertfă de dragoste şi ispăşire, urmându-l pe Mielul lui Dumnezeu, Învăţătorul şi Mântuitorul său. Durerea, până acum pedeapsă, se va preschimba în iubirea desăvârşită şi ferice a acelora care au să o îmbrăţişeze din dragoste desăvârşită”.
     „Şi copiii atunci ....?”.
     „Vrei să întrebi cum e cu aceia care nu se ştiu încă oferi .... Dar ştii tu oare când vorbeşte Dumnezeu în ei? Graiul lui Dumnezeu este unul spiritual. Sufletul îl înţelege şi el nu are vârstă. Ba îţi spun că sufletul de copil, întrucât este lipsit de răutate, este, în ceea ce priveşte capacitatea de a-l înţelege pe Dumnezeu, mai matur decât acela al unui bătrân păcătos. Eu îţi spun, Simon, că vei trăi destul încât să vezi mulţi prunci de la care vor avea de învăţat cei mari, ba chiar şi tu, înţelepciunea iubirii eroice. Dar în acei micuţi care mor din cauze naturale Dumnezeu lucrează direct, datorită unei iubiri atât de adânci încât nu ţi-o pot explica, ele pătrunzând în înţelepciunea care este scrisă în cărţile Vieţii şi care numai în Cer au să fie citite de cei fericiţi. Citite, am spus. Dar, în fapt, va fi de ajuns să privească la Dumnezeu ca să-l cunoască nu doar pe Dumnezeu, ci şi infinita sa înţelepciune... Iată că ne-a apucat apusul lunii, Simon.... În curând se ivesc zorii, iar tu nu ai închis un ochi....”.
     „Nu are nicio însemnătate, Învăţătorule. Am pierdut câteva ceasuri de somn, dar în schimb am dobândit multă înţelepciune. Şi am stat cu Tine. Dacă-mi îngădui însă, acum mă duc. Nu să mă culc, ci să mai cuget asupra vorbelor tale”. Se afla de acum în prag şi dă să iasă când iată că se opreşte gânditor şi apoi spune: „Un lucru încă, Învăţătorule. Oare e drept să spun cuiva care suferă că durerea nu este o pedeapsă, ci un ... har, ceva asemănător .... chemării noastre, frumos, chiar dacă obositor, ceva frumos deşi unuia care nu ştie aceasta i-ar părea un lucru urât şi trist?”.
     „Poţi să spui aceasta, Simon. Este adevărul. Durerea nu este o pedeapsă, atunci când omul o ştie primi şi întrebuinţa după dreptate. Durerea este asemenea preoţiei, Simon. Este o preoţie deschisă tuturor, o preoţie care-i conferă omului o mare putere asupra inimii lui Dumnezeu. Şi e un mare merit. Apărută odată cu păcatul, poate împăca Dreptatea. Aceasta pentru că Dumnezeu ştie întrebuinţa spre Bine şi ceea ce a înfăptuit Ura pentru a aduce durere. Eu nu am ales altă cale spre a şterge Păcatul, deoarece nu exista niciun mijloc mai însemnat decât acesta”.

Sursa: „Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată” – Maria Valtorta, vol. 9, pag. 16-21.



sâmbătă, 17 iunie 2017

Mesajul Domnului Isus din 3 aprilie 2017 dat prin Maria Julianna

aprilie 2017, acasă în ora îndurării, Domnul Isus spune...

 „Dragii Mei copii! A sosit ceasul în care trebuie să Mă mărturisiţi pe Mine. Acum voi despărţi pe cei drepţi de cei făţarnici. De aceea vă vorbesc în mod repetat despre aceasta pentru că vreau să conştientizez în voi esenţa acestei ere de o importanţă crucială: unde a decăzut omenirea fără Dumnezeu. Atunci când un om vrea să se autoîmplinească, întotdeauna va îndeplini voia satanei. Dar atunci când îşi predă viaţa lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu se apleacă către el şi-l formează ca sfânt. Şi voi, micuţii Mei dragi când vă rugaţi în Tatăl nostru: „Fie voia Ta“ de fapt asta cereţi, fiindcă ce altceva ar fi voinţa Mea decât cea de a fi sfinţi, aşa cum şi Eu sfânt sunt, deoarece doar aşa sunteţi demni de Mine şi doar aşa puteţi veni la Mine în Rai.
Micuţii Mei dragi! Să nu vreţi voi a deveni sfinţi, fiindcă nu ştiţi cum să o faceţi. Voi doar urmaţi-Mă pe Mine în virtuţi, în renunţarea de sine şi în purtarea crucii. Predaţi-vă Mie viaţa voastră şi atunci Eu vă voi trasforma în sfinţi. Pentru aceasta vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.“
Întăriri din Sfânta Scriptură: Ev 6,5: Învăţătura lui Dumnezeu“; 1Pet 1,16: „ Fiţi sfinţi aşa cum şi Eu sfânt sunt.“