mesajul

vineri, 17 februarie 2017

După Semn, începe Pedeapsa

-De nu ştii cum să le aşezi,
Pe Mine să Mă urmezi.
-Iată, Doamne, te ascult,
Spune-mi unde ce şi când.

Abia în casă am intrat,
Încă nu m-am dezbrăcat,
Înspre creion am dat fuga,
La cuvinte să nu pierd urma.

De multe ori s-a întâmplat,
Când n-am notat, am uitat.
Stau pe scaun pregătit,
Să ascult al Tău Cuvânt.

Aşa nu s-a mai întâmplat.
E ceva urgent şi grav?
-Ai scris mai alaltă seară,
Despre graniţe, de vamă.

-Da, Doamne, aşa mi-ai spus.
-Confirmarea ţi-a adus,
Când la tv te-ai uitat,
Prima veste ai aflat:

Că începând din primăvară,
Ei spun de restricţie în vamă.
Nu mai au bătaie lungă,
Cu ce vor facă, să spună.

E o grabă, e un zor,
Urgent şi năucitor.
Au intrat în priză toţi,
Lucrează zile, mai ales nopţi,

Un grabnic barem s-atingă.
V-am spus de card, cip şi strungă:
Circuitele s-au înroşit,
Nu au pauză de timp.

Cu o mână bagă-n gură,
Cu cealaltă întinde sârmă.
Când se va-ncălzi afară,
Tot să meargă ca pe sfoară,

În a patra lună din an,
Să lucreze noul plan,
Cum în UE şi în State,
Şi în ţările celalte.

Păi, nu e globalizare?
Nimeni să nu aibă scăpare.
Cu codul numeric şi poză,
Ai identitate nouă,

Pentru alt plan şi alt drum;
Cel de pân’ acum nu-i bun,
Şi aşa încetişor mergând,
Înspre noul card şi cip,

Ce te duce nu ştii unde.
Viaţa îţi va fi ca-n filme:
Tu regizor, tu actor,
Eşti prezent în orice rol.

Dar asta nu ţine mult,
Că filmul are sfârşit.
Când acest cuvânt apare,
Fii sigur că vei dispare.

Înainte de a lua film,
Am cu al Meu de venit.
E real, este divin:
Ce-aţi făcut cât aţi trăit,

Până când ne-om întâlni,
Filmul de a urmări.
Eu vă dau răspuns pe loc,
Nu prin staul, ţarc vă port.

Faţă-n faţă, în patru ochi,
Să vedeţi absolut tot.
Cu zăhărelul nu vă duc,
Cum răul, la card, la cip.

De-Mi răspundeţi la întrebare,
Şi vă cereţi şi iertare,
Cu cipul care urmează,
Voi nu aveţi nici o treabă.

Începând cu acel moment,
Voi aveţi un testament:
În cealaltă parte de trecut,
În Lumea Nouă, Pământ.

Întâi Semnul, apoi cipul,
Eu Întâi. După, Anticristul.
Isus v-a mai spus şi asta,
După Semn, începe Pedeapsa.

joi, 16.02.2017, ora 19,54 A Ciobanu 


joi, 16 februarie 2017

Va ieşi, apare în lume

Situaţia e aşa gravă,
Ca să nu mai ies afară?
Ce se întâmplă, ce o să fie?
Întuneric, vijelie?

Că Gabi stă lângă mine,
Asta nu sună a bine.
S-a ajuns la apogeu,
Eu demult simt acest greu.

Să înţeleg că se înteţeşte,
Venind veste după veste?
Nu mă sperii, nu mi-e frică,
De-o fi vânt sau o să ningă.

A mai fost, s-a întâmplat,
Şi la Tine am strigat.
Nu s-a întâmplat nimic,
Era ger şi mare vânt.

Vrei acum să spun la lume?
Sau e numai pentru mine.
Cum îmi spui, eu te ascult,
Aşa mereu am făcut.

-A început un vânt să bată,
Peste lume, ţara voastră.
Ce urmează e cumplit,
Cei din UE au stabilit:

La cei ce afară lucrează,
Şi dacă mai trec prin vamă,
Doar de se bagă în pământ,
Ei mai pot scăpa de cip.

Peste tot cu cip, cu card,
De acum poţi fi angajat.
Cu cardul e mai demult,
Lumea s-a obişnuit.

Însă de acum înainte,
Amândouă să se prezinte,
La cumpărături, la muncă,
De nu ai, nu treci prin strungă.

Că la muncă sau la raft,
Nu poţi fără cip şi card.
Laţu-i pus, urmează strâns,
Că apare Anticrist.

Despre el ştiţi, v-am mai spus,
Pân’ acum a stat ascuns.
În zilele care vine,
Va ieşi, apare în lume.

Documentele sunt făcute,
Mai are a le transmite.
Nu-i problemă nici un pic,
De înregistrat pe stick.

Încă mai este curent,
Până vin ca să-l opresc.
Vor rămâne toţi şocaţi,
Ca şi electrocutaţi.

În mare beznă atunci,
Voi găsi pe ei ascunşi,
Şi ca în priză îi bag,
Să le scot răul din cap.

Au provizii de mâncare,
Apă şi esenţă tare.
Cât s-au pregătit de bine,
Nimic n-or putea atinge.

Dacă vrei, poţi să transmiţi,
Ce ţi-a spus acum Isus.
Cu şoapta Eu am venit,
Ca pân’ acum Duhul Sfânt.


marţi, 14.02.2017, ora 18,19 A. Ciobanu

Stiri despre crestinii din China



- Mișcarea de rugăciune non-stop ia amploare în China
- Un centru de reabilitare din China care schimba destinul dependentilor
- Numărul librăriilor creștine din China crește semnificativ
- Dragostea chinezilor pentru muzică - cheia pentru o trezire spirituală

Predică la înmormântarea Geanei

Asociatia “Surorile Sãracilor Pãrintelui Vincenzo Morinello”, Surorile Franciscane Misionare de Assisi, dar si preotii celor douã parohii locale ale credinciosilor catolici din Husi, zi de zi, ajutã o multime de copii, proveninti din familii sãrace, dar si bãtrâni singuri si bolnavi, sã aibã o viatã mai usoarã. Ceea ce este cu adevãrat impresionant se referã la faptul cã binefacerile lor nu tin cont de religie. Fie copil sau bãtrân, catolic sau ortodox, fiecare suflet în nevoie este ajutat. În centrul de zi “Sfântul Anton”, aproape 100 de copii proveniti din familii nevoiase, sunt ajutati sã depãseascã greutãtile si sã-si continue scoala. De asemenea, în casa „O Razã de soare”, apartinând tot comunitãtii catolice, zece copii si tineri seropozitivi sunt îngrijiti, cu multã dragoste.


Huși 15 februarie 2017, Biserica Sf. Anton de Padova

     Scumpii noștri, Paula, Costel, Mihai și Florin; drage surori franciscane,... adevărate mame pentru Geana, dragă Alina, sora ei, iubiți confrați preoți, dragi credincioși din Huși și din alte părți, 

     Cristos a înviat! Cred că așa ne-ar saluta astăzi Geana! Pentru că astăzi celebrăm învierea ei, nașterea ei pentru cer!

     Când acum 17 ani, surorile franciscane deschideau ușile casei „O rază de soare” acestor 10 copii pe care îi cunoaștem, era sărbătoarea sfinților îngeri păzitori – 2 octombrie – și tocmai de aceea i-au ales pe ei ca patroni ai casei – sfinții îngeri păzitori. Aveau nevoie acești copii de ocrotirea lor! În aceeași zi au sărbătorit-o pe Geana; era ziua ei de naștere! Împlinea zece anișori.

     Da! Putem spune fără să greșim că Geana a fost un înger pe pământ pentru toți din casă, pentru copii, pentru surori și pentru noi toți care am cunoscut-o, am prețuit-o, am iubit-o. Și nu puteai să n-o îndrăgești, nu puteai să n-o iubești. Un suflet într-adevăr deosebit!

     Duminică, 12 februarie, ziua Domnului, zi de Înviere, după multă suferință, îndurată în tăcere, cu atâta răbdare, resemnare, seninătate, cu o credință atât de puternică, cu o iubire dumnezeiască, Geana este prima din casă care își ia zborul spre ceruri, îngeraș frumos și drag. A zburat să fie alături de Isus, prietenul ei, pe care l-a cunoscut și l-a iubit tot mai mult în mod deosebit aici în comunitatea d-voastră din Huși, și căruia i-a oferit totul, în mod deosebit boala, suferința.

     Este extrem de sugestivă, grăitoare imaginea pe care ne-a lăsat-o în ultimele ei clipe pe acest pământ, imagine care spune totul despre frumusețea, noblețea și puritatea de copil a sufletului ei: Geana se afla în brațele unei surori, primind iubire, mângâiere, încurajare (nu te teme, sunt aici cu tine, Isus te așteaptă) … își dă ultima suflare, luptând conștientă până la capăt, oferind lui Isus suferința, neputința ei și dăruind pace în jurul ei … și ea, ca și Isus pe cruce, a strigat „nu mai pot” … un strigăt de credință, de abandonare, de încredere, de ajutor! Și Isus și Maica Preacurată n-au întârziat să îi vină în ajutor, deschizându-i larg poarta veșniciei fericite.

     Îmi place să-mi imaginez ceea ce a urmat: Isus, răstignit pe cruce, își întinde mâinile și o ia în brațele sale, copleșind-o de iubirea lui, transformând-o total în lumina învierii lui. O lumină care ne învăluie și pe noi astăzi, datorită ei, făcându-ne să înțelegem mai mult, chiar și printre lacrimi, misterul vieții, al suferinței și al morții. 

     Stând de vorbă mai ieri cu tinerii de la „O rază de soare”, familia ei dragă, i-am întrebat: știți unde este acum Geana? Mi-au răspuns cu toții: în cer, alături de Isus … iar unul dintre ei, privind Crucea … mi-a răspuns: „în brațe lui Isus, pe Cruce”. 
Da, acolo este Geana, nespus de fericită, acolo și în inima noastră. Este îngerul nostru păzitor, frumos și drag.

     De obicei, la predică, se vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu, plin de învățătură și înțelepciune, hrană pentru sufletele noastre, Cuvânt plin de viață și de mângâiere … Ei bine: astăzi acest Cuvânt pentru noi este viața Geanei, care ne-a lăsat o formidabilă lecție de viață: tuturor! Pot afirma fără să greșesc că Geana, în puținii ei ani (27), a dobândit înțelepciunea inimii. 
Ne-a învățat să credem cu simplitate și tărie! Ne-a învățat să acceptăm și să trăim suferința în credință, abandonându-ne iubirii infinite a lui Dumnezeu! Pe patul de suferință s-a lăsat îngrijită ca un copil, fără să se plângă, fără a avea preferințe, primind totul cu recunoștință.
Ne-a învățat să iubim, cu o inimă sinceră, deschisă, curată, zâmbitoare … în mod gratuit. Ne-a învățat că viața este frumoasă și merită trăită din plin, dincolo de boală, oricare ar fi ea și oricât de necruțătoare … 
Cine poate uita vreodată cheful ei de viață, curajul și tăria ei, spiritul ei glumeț care crea bună-dispoziție, bucurie în jurul ei … ea dădea tonul și toți ceilalți o urmau … 
Cine va putea uita vreodată zâmbetul ei inocent, strălucitor, autentic … în orice situație, inclusiv pe patul de suferință … un zâmbet dăruit cu sinceritate și bucurie tuturor! 
Geana ne-a învățat mai ales că veșnicia începe de aici, de pe pământ.
Copiii, de acum tinerii de la „O rază de soare”, cu siguranță își vor aminti mereu de spiritul ei matern, încă de mică, de modul plăcut, delicat cu care se îngrijea de ei. Toți o ascultau, pentru că îi simțeau iubirea! Avea o autoritate aparte asupra lor, acea autoritate care venea din stilul ei de viață, plin de iubire, jovialitate, înțelegere, simplitate, duioșie. Și-a câștigat încrederea, simpatia și iubirea tuturor!
Ea n-a făcut voturi, dar și-a trăit dăruirea mai ceva ca o persoană consacrată … Îmi spunea cineva: „Atât de mult Dumnezeu a iubit-o încât a ales-o să ne dea mărturie, o mărturie a celui sărac în Duh – abandonat cu totul Domnului!” Cel sărac știe că depinde de Dumnezeu și de iubirea altora! Și că această iubire te îmbogățește și-ți face sufletul frumos! Mărturia ei să fie pentru noi imbold și curaj în a ne trăi cu bucurie și dăruire consacrarea noastră!

     Aș vrea ca în numele Geanei, dacă îmi este îngăduit, să le mulțumim surorilor franciscane, care în acești ani, 17 la număr, i-au fost și tată, și mamă; au îngrijit-o și au înconjurat-o cu atâta iubire. Iubirea face minuni! Sunt convins că n-au ținut-o în viață doar medicamentele, dar în mod deosebit dragostea, afecțiunea și grija voastră, drage surori. Geana avea o inimă generoasă și recunoscătoare; a știut mereu să spună mulțumesc, conștientă că tot ceea ce primea era un dar. Astăzi vă spune încă odată: Mulțumesc! 

     Geana, îngerul nostru drag și frumos, să mijlocească pentru noi din paradis și să vegheze asupra noastră, în mod deosebit asupra tinerilor de la „O rază de soare”. Noi toți să ne străduim să învățăm bine lecția de viață pe care ne-a dat-o cu atâta măiestrie! 
Și aș vrea să termin cu o altă imagine sugestivă lăsată nouă de Geana: atunci când am avut posibilitatea să o vizităm la spital, în momentul despărțirii, ne saluta mereu cu mânuța ei suferindă (ca o binecuvântare) și ne zâmbea tuturor! 

Mulțumim Geana pentru tot! 
La bună revedere în Paradis, înger frumos și drag!

(fr. Marius)

Tatăl v-a mai spus şi asta

Că ai pauză acum,
Scrie ce încă mai spun,
La această surdă lume,
Să citească şi n-aude.

Am strigat atât de tare,
Ca să audă fiecare,
Cu foc apă şi război,
Şi încă ce vine spre voi.

Pe ici-colo în câte o ţară,
A mai scos lumea afară,
Când pământul a dansat.
Lumea s-a cutremurat,

Că nu mai vedea în faţă,
Cum credinţa-i dărâmată.
A văzut moluz şi praf,
Că de Domnul a uitat.

O să vă trezesc pe toţi,
Cutremur pământul tot,
Doar cu o mână, nu cu două,
Că pot să vă arăt vouă.

Vă vorbesc sfinţii din cer,
Şi Arhanghelul Mihail.
Strigă Fiul şi Maria,
A surzit mai toată lumea.

Eu o să vă scutur capul,
Cel care-l conduce dracul.
Vă vorbeşte Creatorul,
Stăpânul şi Dumnezeul,

A tot ce a fost, este şi vine,
Acest nume va rămâne.
Cum e drept, va fi şi lumea,
Care va trece Minunea.

Semne au fost şi or să mai fie,
Pe pământ, în cer, în lume,
Nu pe rând ca pân’ acum,
Toate odată petrecând.

Ca să ascultaţi n-aţi vrut,
Din Pedeapsă să reduc,
Nici din timp şi nici din semne,
Vine întunecată vreme.

Inventaţi, produceţi totul,
Nu vreţi evita potopul.
Câte o rachetă mai zboară,
Face apa mai murdară,

De la otravă şi fum,
Tot din apă omorând.
Am creat şi am dat viaţă,
Voi distrugeţi pământ, apă.

Ce-am făcut nu vă mai place,
Înapoi vă voi întoarce,
Prin beznă şi prin tunel,
Prin vânt mare şi prin ger.

Câţi veţi trece, veţi ajunge,
Pe Noul Pământ şi Lume.
Din aşa cumplită iarnă,
Veţi ajunge-n primăvară,

În trei zile şi trei nopţi,
Atât va dura atunci.
Selecţia va fi aspră,
Trei zile, nopţi depăşească,

Care în credinţă vor rămâne,
Vor trece acele zile.
V-a mai spus Tatăl şi asta,
Va fi mare, grea Pedeapsa.

luni, 13.02.2017, ora 17,02 A. Ciobanu 

marți, 14 februarie 2017

Vă cunosc pe fiecare

-Că stai jos, dar în cer sus,
Îţi spune acum Isus.
-De înţeles e foarte greu,
Cum îmi vorbeşti, Domnul meu.
-Stai bine, are ordonanţă,
Pentru tine stă de pază;
E îngerul Gabriel,
Ţi-am mai spus, ai scris de el.
Mereu e alături de tine,
Şi în casă, şi în lume.
Când te rogi, îţi stă în dreapta,
În partea care-i fereastra,
Că pe afară mai trec nori,
Şi pot fi distrugători,
Plini de praf sau de otravă,
De pe munţi sau Marea Neagră.
-Cum scriu acum, nu înţeleg,
Despre munţi, mare şi nori:
Unde-s unii, unde-i alta,
Şi apoi, ăhăă….unde e apa!
-Acum e mare distanţă,
Între munţi şi Marea Neagră.
Norii ajung peste tot,
Duşi de vânt spre sud, spre nord.
Ca şi gândul umblă vântul,
Înconjurând tot pământul.
Aşa răul dă târcoale,
De la munte pân’ la mare.
Şi acei nori când vor veni,
Ce negri, urâţi vor fi!
Când pe sus vor bubui,
Pământul se va urni,
Cerul se va clătina.
Scrie, nu te întrista,
Că va fi mare urgie,
Cât universul cuprinde.
-Doamne, îmi spui lucruri noi,
Şi eşti supărat pe noi,
Că e sinistru, e trist,
Ce acum îmi spui de scris.
-Sinistrul puţin se vede,
Tristeţea demult domneşte…
De când şarpele cu mărul,
A înşelat femeia, omul.
Dragi copii, Mă întorc la voi,
În acest timp de apoi,
Ca să vă dau libertatea,
Pe care şarpele a luat-o.
Însă aveţi luptă grea,
Înapoi a o câştiga.
Şi iubirea de Tatăl dată,
Tot de şarpe a fost luată.
Libertate şi iubire,
Nu mai este acum în lume.
Aveţi conturi, aveţi rate,
Aveţi limuzine, palate,
Multe griji, multe probleme,
Fără nimeni să vă îndemne.
Voi alergaţi ca năuci,
După frumos şi mai mult.
Aşa mult aţi îndesat,
De nu mai încape-n sac,
Cel de dus, din viaţa voastră,
Este greu şi vă apasă.
Eu v-am spus de cumpătare,
În odihnă, muncă, mâncare.
Munca e plină de stres,
Odihnă nu mai aveţi.
Şi în fugă când mâncaţi,
La tv, net vă uitaţi.
Pentru ce atâta fugă,
Când mergeţi, băgaţi în gură,
Un hot-dog sau o shaorma?
Gura nu mai spune vorba,
Socializaţi fel de fel,
Pe facebook, internet.
Curentul o să-l opresc,
Eu cu voi ca să vorbesc;
Să vă văd, să Mă vedeţi,
Nu pe facebook, internet,
Numai între patru ochi.
Mulţi din voi veţi cade jos.
Nu port laptop, nici mobil,
Nici de voi nu sunt străin.
Vă cunosc pe fiecare,
Cum umblaţi, pe care cale,
Cât furaţi şi cum minţiţi,
Pe lume, copii, părinţi.
Vedeţi ce grav s-a ajuns?
Că se aude până sus.
Strigă lumea, vrea dreptate,
De la Guvern şi Palate.
Hoţii au ajuns în vârf,
Şi e greu de coborât.
Pericolul e şi mai mare,
Doar închişi aveţi scăpare,
Dar şi acolo schimbat totul,
Că hoţul păzeşte hoţul.
Vor confort în puşcării,
Făcând alte dinastii.
Ies din una, intră-n alta,
Se schimbă uşa cu poarta.
Este aceeaşi “Mărie”,
Dar cu altă pălărie.
Pân’ nu scoateţi rădăcina,
Şi nu îndepărtaţi pricina,
Să-i băgaţi după zăvoare,
Viaţa nu va fi uşoară.

duminică, 12.02.2017, ora 22,50 A Ciobanu
 

luni, 13 februarie 2017

ROMANIA = STAT NEUTRU !



Acum gândiţi-vă bine

Doamne, mă întristează totul,
Parcă a şi început potopul,
Între lumea bună, rea,
Şi a celor cu răul vrea.

Lupta-i dârză, e cumplită,
Ce vine dinspre elită.
S-a înrădăcinat răul bine,
Peste tot, întreaga lume.

Tehnica-i ultramodernă,
La toţi vor pună emblemă,
De nu în mână, pe frunte,
Aşa cum pune la vite.

Paşii acum la început,
Mai încet au de făcut,
Ca să pună, să întindă,
Multă lume să cuprindă.

Se lucrează în nocturnă.
Ziua nu mai este bună,
Că se vede şi se află,
Iese tot la suprafaţă.

Se mai scapă câte o vorbă,
Despre o lege sau dogmă.
Bate vântul şi mai scoate,
Din seifuri sau palate.

Pe unul l-au scos în faţă,
Care umblă-n lumea toată.
Are bani, are şi fler,
N-ai cum să-l refuzi pe el.

Dă în dreapta, dă în stânga,
Ca să-şi pregătească stâna,
Cu gard bine împrejmuit,
Ca să nu mai poţi ieşi.

Are lacăte, zăvoare,
Mari depozite, hambare,
Să hrănească lumea toată,
Asta până te înţeapă,

Cu un ac ca de albină,
Cipul introducă-n mână,
Să nu simţi, nici să-ţi dai seama,
Ca mintea să umble razna.

Şi dintr-un singur buton,
Să conducă peste tot,
Arătând culori frumoase,
Pe masă gustări pompoase.

Ţi se va lăsa în gură apă,
De ce vei vedea în faţă.
Din toate vei putea mânca, bea,
Dar n-ai să te poţi ridica.

După ce totul se strânge,
Ce va fi e cum prin filme.
Rămâi cu privirea, gândul:
„Ce plăcut mai avea gustul!”,

Cu aromă îmbietoare,
Că nu mai poţi sta în picioare.
De cum tot a fost mimat,
Ai căzut, ai rămas lat.

Filmul se dă în reluare,
Şi în zilele următoare,
Până cazi, te ia cu roaba,
Te duce unde e grămada,

Care a servit ca tine,
În urmă cu 2-3 zile.
Cam aşa se va petrece,
Cu cine cipul primeşte.

Te poartă cu telecomanda,
Ca să ocoleşti ograda,
După o gloabă alergând,
Nu reală, ci din film:

Cel din frunte sau din mână,
Nu a lui, ci-i a ta vină,
Căci Domnul ţi-a spus din timp,
Să renunţi la orice cip,

Că de nu, inima, capul,
Ţi le va conduce dracul,
De pe malul ce se surpă,
În marea groapă adâncă.

Despre ce scrii acum la lume,
Au rămas puţine zile,
Că aparatura-i gata,
Prin lume a plecat gloata,

Să aplice alt program,
De lucrezi sau treci hotar,
Cu un scop bine stabilit,
De vrei, poţi numai cu cip.

ACUM gândiţi-vă bine,
Cei sunteţi prin ţări străine!
De la graniţă, din vamă,
Vă veţi uita în ţară de afară.

Tatăl Dumnezeu vă spune,
Despre ce se petrece în lume:
Dacă vreţi să  fiţi acasă,
Înainte de Pedeapsă,

Veniţi că nu mai e timp,
Să mai staţi să vă gândiţi,
De aveţi copii, părinţi,
Împreună ca să fiţi.

Cu spovadă, împărtăşiţi,
Veţi putea fi mântuiţi.
Ascultaţi Tatăl Ceresc,
Vestea ce vă împărtăşesc.

sâmbătă,11.02.2017, ora 22,22 A. Ciobanu