mesajul

vineri, 24 martie 2017

Nu renunţaţi la credinţă

-Hai, scrie ce Eu îţi spun.
-Doamne, eu încep acum.
Ce voi transmite la lume?
Cum va fi: de rău sau bine?

A fost bine, dar s-a dus.
Acum iese Anticrist.
Puţin la ştiri m-am uitat,
Despre cip s-a discutat.

Legea-i aspră, foarte dură,
De plantat pe frunte, în mână.
Cine nu vrea să-l primească,
Ia adio de la viaţă.

Nu spun eu, aşa se aude,
Pe unde s-a pus cip în lume.
Mai ales la americani,
Îl poartă de câţiva ani,

Aşa transmitea un om,
Din State la telefon.
Cu deţinuţii au început,
Ca ei toţi să aibă cip.

De cineva nu primeşte,
Pământul îl părăseşte.
Presa tace, cleru-i mut:
Lucrarea lui Anticrist.

-Ai scris ce voiam să-ţi spun,
Cipul circulă, e pe drum,
Cu avionul, cu trenul,
Ajunge la tot guvernul.

Au fost la voi astă iarnă,
Cei din loja cea înaltă.
Între ei au stabilit,
Despre mai multe şi cip.

Trebuie organizare,
Ca să facă mari hambare,
Cu mâncare, de băut,
Să poată să pună cip.

Pe poartă când ai intrat,
Totul e frumos pavat,
Cu alei, în jur cu gard,
În care-i curent băgat.

Şi la colţuri câte un ochi,
Care vede peste tot,
Contactat la satelit,
Îţi spune: ”bine ai venit!”

Nu îl vezi, doar aşa simţi,
Că te conduce de sus.
Când pe poartă ai păşit,
Atunci cipul l-au înfipt.

Că pe frunte, că pe mână,
Are aceeaşi legătură,
Ca contact şi funcţiune,
Să mănânci ce vezi în filme.

Cipul infectează trupul,
Cade carnea ca şi lutul,
Ca atunci când surpă malul,
Aşa începe calvarul.

Când ajungi în aşa stare,
Au o groapă care-i mare.
Te aruncă la un loc,
Cu cei ce ca tine au fost.

Ca urmare de la cip,
Carnea miroase urât,
Ca un hoit de ceva zile,
Respiraţia trebuie a ţine.

Cum va fi acum la cip,
N-a fost nicicând pe pământ.
Nu primiţi cipul cu semnul,
Că daţi cerul, luaţi infernul.

Ascultaţi de Dumnezeu,
Grija voastră o am Eu.
De daţi trupul, astă viaţă,
O primiţi pe celălaltă.

Nu renunţaţi la credinţă,
Orice ar fi, orice se întâmplă.
Păstraţi ce are valoare,
Pentru viaţa următoare,

Sufletul viu a rămâne,
A fi Eu şi voi cu Mine,
Sus în cer sau Paradis,
Cu Tatăl, nu Anticrist.

miercuri, 22.03.2017, ora 21,31 A Ciobanu 

miercuri, 22 martie 2017

Cu credinţă, rugăciune

Ascultaţi ce acum vă spune,
Tatăl la această lume,
Plină de bube şi rele,
Metehne şi altele:

Dacă vreţi să vedeţi raiul,
Cu piciorul păşiţi plaiul,
E posibil, este şi şansa,
Dacă vă faceţi spovada,

Înainte de ajun,
De pornit pe noul drum,
Nu pentru un timp limitat,
Ci va fi neterminat.

Gândiţi bine ce vă spun,
Aţi ajuns deja în ajun.
Urmează becul aprindă,
Cu lumina ce-I divină,

Nu din întrerupător,
Ci coboară acum din cer,
Că e luna de înainte,
Când asta o să se întâmple.

Faceţi bine, faceţi tot
Ce aveţi, a fi cu rost.
De cum voi vă pregătiţi,
Tot la fel veţi fi primiţi,

Fie în turmă sau în groapă,
V-o faceţi cu mâna voastră.
Bate ceasul, bate gongul,
Pe care îl opreşte Domnul,

Pentru ca altul să înceapă,
Cu un pământ, lume curată,
Şi timpul fără măsură,
Cu început, fără urmă.

Copii, peste tot vorbesc,
Că pe toţi Eu vă iubesc.
Ascultaţi că nu e glumă,
S-a sfârşit timpul din urmă,

Pe care sute de ani,
Până acum l-am amânat.
De nu credeţi, treaba voastră,
Dar veţi vedea totu-n faţă:

Ce-aţi făcut, cum aţi umblat,
Cât aţi postit, v-aţi rugat,
Fapte bune de aţi făcut.
Aveţi totul de văzut,

Într-un filmuleţ color,
Şi trecând printr-un tunel,
Ca văzând şi ca să ştiţi,
Unde vreţi ca să trăiţi,

Pentru timpul nesfârşit,
Jos în iad sau Paradis;
Veţi pune mâna pe iarbă,
Tot la fel pe flacără,

Ca să ştiţi ce-i bine, rău,
Spune Tatăl Dumnezeu.
Cipul este pregătit,
Cu semnul lui Anticrist.

Nu poate cipul să-l pună,
Nici pe frunte, nici pe mână,
Până când Semnul de sus,
Nu coboară pe pământ.

E unic eveniment,
Şi va fi văzut de toţi,
Având aşa mare şansă,
Ca toţi să faceţi spovadă,

Generală şi finală,
Pentru altă perioadă,
Şi de viaţă şi de timp,
Ce nu va avea sfârşit.

Luaţi aminte ce vă spun,
De tunel, de film, de timp.
Sufletul va fi-n extaz,
Din trupul vostru plecat.

Înapoi când se va-ntoarce,
El va fi trecut prin toate,
A fi bine informaţi,
Pe ce cale să urmaţi.

Una este care-I bună,
Cu Păstorul a fi-n turmă.
Celălaltă-i chin, suspin,
Pentru nesfârşitul timp.

V-am dat libertatea toată,
Nu trag de mâneca voastră.
Aveţi liberul arbitru,
Să alegeţi viaţa, timpul,

În focul cel nestins,
Sau în sublimul Paradis,
Pe pământul cu lumină,
Care va fi numai ziuă,

Cu iubire, numai pace,
Sau în iad pe veci a zace.
Vouă acum asta v-a spus,
Tatăl care este sus,

Că după Semn, film, tunel, timp,
Pune cipul Anticrist.
De el să nu ascultaţi,
De Mine veţi fi salvaţi.

Vă dau ghid, vă dau jaloane,
Să ştiţi a merge pe cale,
Şi un nor de lumină în faţă,
Să nu greşiţi calea voastră.

Dacă vreţi să ascultaţi,
Şi ce vă spun să urmaţi,
Veţi ajunge, veţi rămâne,
Pe pământul, noua lume.

Tatăl Dumnezeu cel sfânt,
Nu vrea vreun copil pierdut,
Ci a fi toţi împreună,
C-un Păstor, numai o turmă.

Ascultaţi, copiii Mei,
Feriţi-vă de mişei.
Părăsiţi-l pe satana,
Că e lup şi poartă blana,

De miel blând, atrăgător,
Ca să vă fure din cer.
Viaţa vă va fi cumplită,
Pregătită de elită.

Cu credinţă, rugăciune,
Veţi ajunge unde-i bine.
De cum Noe, Moise, Lot,
Veţi fi salvaţi de potop.

marţi, 21.03.2017, ora 05,57 Anton Ciobanu


E timpul lui Anticrist

Domnul arată şi spune,
Despre ce petrece-n lume,
De cum răul cu mânia,
Îşi arată acum furia,

Cum încurcă şi blochează,
Şi pe afară şi prin casă.
Face tot harababură,
Că timpul i se termină.

E nebun, în agonie,
Trece ca o vijelie,
Prin inimă şi prin minte,
Totul face vraişte.

Nu-i linişte pe pământ,
Fie mare, fie mic.
Tot ce este în natură,
Răstoarnă tot şi dărâmă,

Prin cei ce de el ascultă.
Le-a pus căpăstru să-i ducă,
La semnul cu a lui cip;
E timpul lui Anticrist.

marţi, 21.03.2017, ora 09,03 Anton Ciobanu 


duminică, 19 martie 2017

SFÃNTUL IOSIF, SOŢUL SFINTEI FECIOARE MARIA

Iosif ales ca soţ al Fecioarei

     Zăresc o sală bogată cu o frumoasă pardoseală, cu draperii, covoare şi mobilier încrustat. Trebuie că ţine tot de Templu, deoarece aici se află preoţi, între care Zaharia, dar şi o mulţime de bărbaţi de toate vârstele, adică între douăzeci şi cincizeci de ani cu aproximaţie.
     Vorbesc între ei încet, dar cu însufleţire. Par în aşteptarea a ceea ce îmi este necunoscut. Cu toţii sunt îmbrăcaţi de sărbătoare cu straie noi sau cel puţin proaspăt spălate, ca şi cum s-ar fi împodobit pentru o celebrare. Mulţi şi-au luat de pe cap pânza ce le serveşte drept acoperământ, alţii o mai au încă, mai cu seamă cei vârstnici, în vreme ce tinerii îşi arată capetele descoperite, unele de un blond închis, unele de un castaniu închis, câte unele brunete, unul singur de un roşcat arămiu. Tunsorile le sunt în genere scurte, dar sunt unii care poartă plete până pe umeri. Probabil că nu toţi se cunosc unii cu alţii, întrucât se cercetează curioşi. Cu toate acestea pare că se aseamănă, înţelegându-se că îi macină un unic gând.
     Într-un ungher îl văd pe Iosif. Vorbeşte cu un bătrânel care se ţine bine. Iosif merge pe treizeci de ani. Este un bărbat frumos cu părul scurt destul de bogat, de un castaniu închis ca şi barba şi mustăţile care adumbresc o frumoasă bărbie suind către obrajii oachesi-roscovani, iar nu maslinii cum indeobste le au cei cu parul castaniu. Are ochii închişi la culoare, plini de bunătate şi adânci, foarte gravi, ba aş spune poate chiar puţin trişti. Atunci însă când zâmbeşte aşa cum face acum, se umplu de bucurie şi tinereţe. Este îmbrăcat pe de-a-ntregul în straie de culoare maro, foarte simple, dar foarte ordonate.
     Intră un grup de tineri leviţi care se rânduiesc între uşă şi o masă lungă şi îngustă ce se află lângă peretele la mijlocul căruia este uşa ce rămâne larg deschisă. Doar o draperie, care atârnă până la vreo douăzeci de centimetrii de la pământ, rămâne întinsă pentru a acoperi golul.
    Curiozitatea creşte în intensitate şi apoi încă mai mult atunci când draperia este îndepărtată de o mână pentru a permite să treacă un levit care duce în braţe un mănunchi de crengi uscate deasupra cărora este aşezat cu băgare de seamă un ram înflorit, alcătuind o uşoară spumă de petale dalbe, care abia de poartă umbra unei nuanţe de trandafiriu ce dinspre miez se răspândeşte tot mai estompată până în vârful petalelor uşoare. Levitul aşează mănunchiul de ramuri pe masă cu multă grijă, pentru a nu vătăma minunea acelei crengi în floare în atâta uscăciune.
     Un murmur străbate sala. Gâtlejurile se lungesc, privirile devin mai pătrunzătoare ca pentru a zări. Zaharia însuşi, împreună cu preoţii, aflându-se mai aproape de masă, încearcă a vedea. Însă nu zăreşte nimica.
     Din ungherul său, Iosif abia de aruncă o privire la mănunchiul de ramuri, iar, atunci când interlocutorul său îi spune ceva, tăgăduieşte făcând un semn ca pentru a spune: „Cu neputinţă!” şi zâmbeşte.
     Un sunet de trâmbiţă răsună de dincolo de draperie. Cu toţii tac şi se aşează în bună rânduială cu faţa îndreptată spre uşa, care acum se arată larg deschisă, draperia fiind făcută să lunece pe inelele sale. Înconjurat de alţi bătrâni, intră Marele Preot. Cu toţii se pleacă adânc. Pontiful se duce la masă şi grăieşte stând în picioare.
     „Bărbaţi din neamul lui David, adunaţi aici la strigarea mea, ascultaţi. Domnul a vorbit, fie Domnul lăudat! Din Slava Sa a descins o rază şi, asemeni soarelui primăvăratec, a dat viaţă unei crengi uscate, iar aceasta a înflorit în chip miraculos, în vreme ce niciun ram de pe pământ nu se află în floare astăzi – în cea din urmă zi a lui Encenie – câtă vreme încă nu s-a topit zăpada pe înălţimile lui Iuda, neaua fiind tot ce-i alb de la Sion la Betania. Dumnezeu a vorbit făcându-se părinte şi tutore al Fecioarei lui David, care nu are alt ocrotitor decât pe El. Copila sfântă, slava Templului şi a neamului său, a binemeritat cuvântul lui Dumnezeu pentru a afla numele mirelui bineplăcut Celui Veşnic. Preadrept trebuie să fie acesta ca să fie alesul Domnului pentru a o lua în grijă pe Fecioara pe care El o îndrăgeşte! De aceea durerea noastră de a o pierde se mai potoleşte, noi nemaiavând grija menirii sale ca mireasă. Celui arătat de Dumnezeu i-o dăm cu încredere în grijă pe Fecioara, asupra căreia stă binecuvântarea lui Dumnezeu şi a noastră binecuvântare. Numele mirelui este Iosif al lui Iacob betleemitul, din tribul lui David, dulgher în Nazaretul Galileii. Iosife, vino în faţă, Marele Preot ţi-o porunceşte!”.
     Se porneşte un freamăt. Se întorc capete, unii arată cu privirea, alţii cu mâna, sunt chipuri dezamăgite şi chipuri uşurate. Unii, mai cu seamă dintre cei bătrâni, trebuie că sunt bucuroşi că nu au avut această soartă.
     Iosif, foarte roşu la faţă şi încurcat, iese în faţă. Acum se află înaintea mesei şi a Pontifului pe care îl salută cu reverenţă.
     „Veniţi cu toţii şi vedeţi numele încrustat pe ram. Să-şi ia fiecare propria vergea pentru a fi încredinţat că la mijloc nu este nici o înşelăciune”.
     Bărbaţii ascultă. Privesc la creanga ţinută cu grijă de Marele Preot şi, luând-o fiecare pe a sa, unii o rup, alţii o păstrează. Cu toţii privesc la Iosif. Sunt unii care doar îl privesc şi tac, sunt alţii care îl felicită. Bătrânelul cu care vorbise înainte, îi spune: „Ţi-am spus eu, Iosife? Acela care se socoteşte mai puţin sigur pe sine este cel care câştigă lupta!”. Acum au trecut toţi.
     Marele Preot îi dă lui Iosif ramul înflorit, iar apoi, punându-i mâna pe umăr, îi spune: „Nu este bogată soţia pe care ţi-o dă Dumnezeu, iar tu ştii asta. Dar în ea îşi au sălaş toate virtuţile. Fă-te tot mai demn de Ea. Nu este în Israel vreo floare mai frumoasă şi mai curată decât Ea. Ieşiţi cu toţii acuma. Tu, Iosife, rămâi. Iar tu, Zaharia, care îi eşti rudă, adu-o aici pe mireasă”.
     Ies cu toţii, mai puţin Marele Preot şi Iosif. Draperia este din nou trasă peste intrare.
     Iosif stă cu multă umilinţă alături de maiestuosul Preot. După o clipă de tăcere, acesta îi spune: „Maria are a-ţi împărtaşi o făgăduinţă ce a făcut-o. Vino în sprijinul sfiiciunii ei. Fii bun cu cea care este bună”.
     „Am să-mi pun bărbăţia în slujba ei şi nicio jertfă nu-mi va părea prea grea pentru Ea. Fii încredinţat de aceasta”.
     Intră Maria, împreună cu Zaharia şi Ana lui Fanuel.
     „Vino, Maria”, spune Pontiful. Iată mirele pe care ţi-l meneşte Dumnezeu. Este Iosif din Nazaret. Ai să te întorci aşadar în cetatea ta. Vă las acum. Să vă dea Dumnezeu binecuvântarea Sa. Domnul să vă păzească şi să vă binecuvânteze, să vă arate faţa Sa şi mereu să se îndure de voi. Să-şi îndrepte către voi chipul Său şi să vă dea pacea”.
     Zaharia iese, însoţindu-l pe Pontif. Ana îi face urări soţului şi apoi iese şi ea.
     Cei doi logodnici se află unul în faţa celeilalte. Maria, îmbujorată toată, stă cu capul plecat. Iosif, roşu şi el la faţă, o priveşte atent şi caută primele vorbe pe care să le rostească.
     În sfârşit le află şi un surâs îi luminează faţa. Spune: „Te salut, Marie. Te-am văzut copilă, pe când aveai doar câteva zile.... Eram prieten cu tatăl tău şi am un nepot de la fratele meu Alfeu care era foarte apropiat de mama ta. Era micuţul său prieten, căci acum nu are decât optsprezece ani, iar pe când tu te născuseşi nu era decât un omuleţ care însă însenina tristeţea mamei tale, care îl iubea foarte tare. Tu nu ne cunoşti, căci ai venit aici pe când erai foarte micuţă. Însă la Nazaret cu toţii te iubesc, gândindu-se la tine şi vorbind despre micuţa Maria a lui Ioachim, a cărei naştere a fost o minune a Domnului care a făcut-o să înflorească pe cea stearpă... Şi eu îmi aduc aminte de seara în care te-ai născut.... Cu toţii ne-o amintim pentru minunea unei bogate ploi ce a salvat pământurile cultivate şi a unei puternice furtuni ale cărei fulgere nu au lovit nici măcar un fir de erică sălbatică, aceasta sfârşindu-se cu un curcubeu cum nu s-a mai văzut vreodată altul mai mare şi mai frumos. Şi apoi.... cine nu-şi aduce aminte de bucuria lui Ioachim? Te purta de colo colo pentru a te arăta vecinilor... Te privea cu încântare, de parcă ai fi fost o floare descinsă din Cer şi voia ca toţi să te admire, fericitul părinte care a murit vorbind de Maria sa atâta de frumoasă şi de bună, care avea numai cuvinte de har şi înţelepciune....Avea de ce să te admire şi să spună că tu eşti cea mai frumoasă din lume! Cât despre mama ta.... Umplea cu cântecul ei colţul în care se afla casa ta şi părea o ciocârlie în miez de primăvară pe când te purta în pântecu-i şi după, când te avea la sân. Eu ţi-am făcut leagănul. Un legănuţ încrustat tot cu trandafiri, deoarece astfel l-a vrut mama ta. Poate că încă s-o mai fi aflând în casa închisă.... Eu sunt bătrân, Maria. Atunci când te-ai născut tu, eu începusem să lucrez. Deja lucram.... Cine să-mi fi spus atunci că aveam să te primesc de soţie! Poate că, ştiind aceasta, s-ar fi dus mai împăcaţi ai tăi, deoarece eram prieteni. L-am îngropat pe tatăl tău plângându-l din tot sufletul, deoarece îmi fusese călăuză bună în viaţă”.
     Maria îşi înalţă încet încet chipul, prinzând tot mai multă inimă la auzul vorbelor lui Iosif, iar - atunci când îi spune despre leagăn – surâde uşor şi, când îi vorbeşte despre tatăl său, îi întinde o mână spunându-i: „Mulţumesc, Iosife” – un „mulţumesc” sfios şi blând.
     Iosif cuprinde în mâinile sale scurte şi puternice de dulgher mânuţa ca de iasomie, mângâind-o cu o afecţiune menită a o linişti. Poate că aşteaptă şi alte vorbe. Însă Maria tace iarăşi. Atunci reîncepe el: „Ştii, casa este neatinsă, mai puţin acea parte dărâmată din ordinul consulului pentru a face din uliţă un drum în toată regula pentru carele romane. Dar câmpurile, acelea care ţi-au râmas, deoarece ştii... boala tatălui tău a prăpădit mult din averea ta, sunt un pic neglijate. Sunt mai bine de trei primăveri de când copacii şi via nu au văzut foarfecele grădinarului, iar pământul este necultivat şi întărit. Copacii care te-au văzut copilă se mai află însă acolo şi, dacă îmi îngădui, pe dată am să mă ocup de ei”.
     „Îţi mulţumesc, Iosife. Dar tu ai şi aşa de lucru....”.
     „Am să lucrez grădina ta în primele şi ultimele ceasuri ale zilei. Acum ziua se lungeşte tot mai mult. Pe când vine primăvara, vreau să fie totul în bună rânduială spre bucuria ta. Priveşte, aceasta este o creangă din migdalul ce creşte lângă casă. Pe aceasta am vrut să o culeg.... – se poate intra din toate părţile prin gardul distrus, dar am să îl repar întărindu-l – pe aceasta am vrut să o iau, gândind că, dacă aveam să fiu eu cel ales – nu speram să fie astfel, întrucât sunt nazireu [nazireu – era cel care se consacra (afierosea) Domnului, făcând făgăduinţa de nazireat] şi m-am supus numai pentru că era poruncă de la Preot, iar nu din dorinţa de a mă cununa – gândind, spuneam, că tu te-ai fi bucurat să ai o floare din grădina ta. Iat-o, Marie. Împreună cu aceasta îţi dau inima mea, care – asemeni ei – a înflorit până acuma doar pentru Domnul, acum înflorind pentru tine, mireasa mea”.
     Maria ia ramul. Este mişcată şi îl priveşte pe Iosif cu un chip tot mai liniştit şi mai radios. Se simte în siguranţă cu el. Iar atunci când el spune: „Sunt nazireu”, chipul i se luminează cu totul şi ea îndrăzneşte a spune: „Şi eu îi aparţin pe de-a-ntregul lui Dumnezeu, Iosife. Nu ştiu dacă Marele Preot ţi-a spus aceasta ....”.
     „Mi-a spus numai că tu eşti bună şi pură şi că ai a-mi împărtăşi o făgăduinţă ce ai făcut-o, cerându-mi să fiu îngăduitor cu tine. Vorbeşte, Maria. Iosif al tău nu vrea decât să te facă fericită, oricare ţi-ar fi voia. Nu te iubesc trupeşte. Te iubesc cu spiritul meu, fecioară sfântă ce Dumnezeu mi te-a dat! Priveşte-mă ca pe un părinte şi un frate nu numai ca pe un soţ. Ca într-un părinte în mine încrede-te, ca unui frate încredinţează-mi-te”.
     „Încă din pruncie m-am consacrat Domnului. Ştiu că acest lucru nu se obişnuieşte în Israel. Însă eu auzeam un Glas care-mi cerea fecioria drept jertfă de iubire pentru venirea lui Mesia. De atâta vreme îl aşteaptă Israel! .... Pentru aceasta nu-i prea mult a renunţa la bucuria de a fi mamă!”.
     Iosif priveşte ţintă la ea, de parcă ar fi dorit să-i citească în inimă, iar apoi îi cuprinde cele două mânuţe, care mai ţin încă între degete rămurica înflorită, şi spune: „Iar eu am să-mi unesc jertfa jertfei tale, şi o să-l iubim atât de mult în castitatea noastră pe Cel Veşnic, încât El îl va dărui mai curând Pământului pe Mântuitorul, îngăduindu-ne a vedea Lumina sa strălucind în lume. Vino, Maria. Să mergem înaintea Casei Sale să jurăm a ne iubi aşa cum se iubesc îngerii între ei. Apoi eu am să mă duc la Nazaret ca să pregătesc totul pentru tine, în casa ta, dacă îţi va plăcea să mergi acolo ori altundeva, dacă vei vrea aşa”.
     „În casa mea ... Era acolo o grotă în spate.... Mai este oare?”.
     „Acolo este, dar nu mai este a ta.... Am să-ţi fac însă o alta unde ai să stai liniştită la răcoare în ceasurile de arşiţă. Am s-o fac pe cât îmi va sta în putinţă la fel. Spune-mi, pe cine ai vrea să ai cu tine?”.
     „Pe nimeni. Nu mă tem. Mama lui Alfeu, care vine mereu să mă caute, îmi va ţine câte puţin tovărăşie peste zi, iară noaptea socotesc că e mai bine să fiu singură. Nu mi se poate întâmpla nimic rău”.
     „Şi apoi de acum sunt eu... Când voieşti să vin să te iau?”.
     „Când vrei, Iosife”.
     „Atunci am să vin de îndată ce voi pune rânduială în casă. N-am să mă ating de nimica. Vreau să găseşti lucrurile după cum le-a lăsat mama ta. Însă vreau să fie plină de soare şi foarte curată, pentru a te întâmpina fără de tristeţe. Vino, Marie. Să mergem să îi spunem Celui Preaînalt că îl binecuvântăm”.
     Nu văd altceva, dar îmi dăinuie în inimă simţământul de siguranţă pe care îl încearcă Maria ....

Sursa: „Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată – Maria Valtorta” – vol. 1, pag. 77-82. 

sâmbătă, 18 martie 2017

Mesaje - Sfanta Fecioara Maria, Tatal Ceresc si Isus Cristos


Pregatiti-va, copilasii mei micuti, pentru ca Schisma Bisericii si caderea Economiei Mondiale sunt pe cale sa vina!


26 Februarie 2017

Apelul Urgent al Mariei, Rosa Mistica catre Umanitate

Copiii mei, fie ca pacea Domnului Meu sa fie cu voi iar protectia mea materna sa fie cu voi intotdeauna.


Micutii mei, 2 mari evenimente care vor marca destinul omenirii sunt pe cale sa fie declansate.Caderea economiei mondiale se simte venind si odata cu ea, timpul semnului bestiei.Schisma este celalalt eveniment care e pe care sa se intample si care va marca destinul Bisericii Fiului Meu; rebeliunea unora dintre cardinali va diviza Biserica, miscand fundatia sa, dar niciodata distrugand-o.

Economia natiunilor va scadea gradat datorita instabilitatii globale; instabilitatea a fost planificata de elita pentru a destabiliza pietele si pentru a aduce era Microcipului. Atacul unora si moartea unuia dintre liderii acestei lumi va fi mecanismul de declansare care va cauza economia mondiala sa se prabuseasca definitiv. Umanitatea va fi socata de acest eveniment, lumea va fi zguduita iar elita Iluminati va profita de acest eveniment amenintator si va cauza colapsul economiei mondiale, si inceperea folosirii obligatorii a Microcipului. Multe natiuni vor fi falimentate iar liderii natiunilor puternice vor exploata acest fapt pentru a le supune si inrobi.

Banca mondiala condusa de elita va fi prima care va declara falimentul; totul este planuit pentru a face umanitatea sa creada ca singura cale de iesire din mare recesiune economica este adoptarea unui nou sistem administrat cu credite (puncte), care va vor fi daruite doar daca veti avea semnul bestiei. In timp ce logistica microcipului este implantata si umanitatea este insemnata, pentru un timp se vor folosi asa numitii bani de plastic care vor fi rulati prin credite sau puncte. Banii de hartie vor disparea pentru totdeauana.

Banca Mondiala, impreuna cu Fondul Monetar International, vor furniza imprumuturi natiunilor, pentru a le ridica din ruina, cu conditia purtarii obligatorii a microcipului, care va fi implantat in populatia lor. Creditele vor fi date fara niciun interes de a invia economia natiunilor. Semnul bestiei va misca economia mondiala; doar cei care vor avea semnul bestiei implantat pe frunte sau pe mana dreapta vor avea acces la credite sau puncte.

Astfel cuvintele Cartii Apocalipsei se vor implini: "Ea a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei." (Apocalipsa 13:16-17)

Toti cei care vor refuza sa poarte semnul bestiei isi vor pierde slujba si proprietatile. In timpul domniei adversarului meu Noua Ordine Mondiala va conduce natiunile, ea va fi responsabila de exproprietarirea tuturor bunurilor si bogatiilor celor care vor fi impotriva regimului. Toti cei care vor permite sa fie insemnati isi vor pierde identitatea si vor deveni parte dintr-un sistem autoritar, unde fiinta umana va inceta sa fie o persoana, ci va deveni un numar, care va fi codat si stocat intr-o arhiva a unui mare computer numit "Big Brother". Toti cei marcati, vor fi monitorizati prin satelit; ei vor deveni entitati, iar Big Brother le va directiona destinul.

Big Brother va fi ochiul lui satan care va vedea totul; cel care incearca sa se revolte sau sa scape de microcip isi va pierde viata instant. Rani urat mirositoare vor aparea pe trupul celor insemnati; mania lui Dumnezeu va fi dezlantuita asupra lor iar ei nu vor avea odihna nici zi nici noapte. Copiii credinciosi ai lui Dumnezeu vor fi persecutati iar multi dintr ei isi vor pierde viata pentru credinta lor.

Copilasi micuti, nu va temeti, daca va pregatiti spiritual si ascultati instructiunile noastre, nu aveti niciun motiv sa va temeti. Sa stiti ca Cerul nu va va abandona, iar Eu, mama voastra, va voi acoperi cu Mantia mea, si ii voi face invizibili pe toti copiii mei credinciosi care sunt devotati Sfantului Meu Rozariu. Deci puneti-va increderea in Cele 2 Inimi ale Noastre si totul va fi in concordanta cu vointa Tatalui Meu.

Rozariul meu ca va proteja de legiunile raului iar demonii spirituali si intrupati nu vor fi capabili sa va faca niciun rau.

Deci, copilasii mei micuti, pregatiti-va pentru ca Schisma din cadrul Bisericii si caderea economiei sunt pe cale sa vina. Rugati-va ca puterea rugaciunii continue sa intareasca Biserica; si pentru ca Biserica sa poata indura zilele martiriului si purificarii care sunt pe cale sa inceapa. Voi, Popor al lui Dumnezeu, sunteti Trupul Mistic al Bisericii, iar Capul vostru este Cristos. Sprijiniti-l pe Papa si pe cardinalii mei credinciosi astfel incat aceasta cupa amara pe care Biserica Fiului meu o va bea, sa serveasca la intarirea ei, si sa permita renasterea de maine a noii Biserici, mai spirituala si mai incredintata Evangheliei Fiului Meu.

Fie ca Pacea Domnului Meu sa locuiasca in voi

Mama voastra, Maria Rosa Mistica, va iubeste

Copilasi micuti, faceti cunoscute mesajele mele intregii umanitati.


Poporul Meu, parasiti natiunile profane pentru ca se apropie timpul cand Ingerii Dreptatii Mele vor trece prin ele iar focul din cer va ploua peste ele!


6 Martie 2017 10:40 A.M.

APELUL URGENT AL LUI DUMNEZEU TATAL CATRE UMANITATE

Pacea Mea sa fie cu voi, Poporul Meu, mostenirea Mea.

Copiii mei, xenofobia si rasismul se imputerniceste in conducatorii si locuitorii marilor natiuni. Inainte de inceperea zilelor Dreptatii Divine, toti cei repatriati se vor intoarce la locurile de origine. Exodul acestor repatriati se va intensifica, si toti cei care se simt in siguranta in natiunile straine isi vor vedea sperantele spulberate si soarta lor, iar singura alegere care va mai ramane este reintoarcerea in tarile de origine.

Politicile de migratie ale multor conducatori nu vor respecta timpul si nici valoarea muncii celor care odata au adus progres natiunii lor. Autoritatile marilor natiuni nu vor lasa nimic sa stea in calea de a realiza politicile lor de repatriere a imigrantilor. Daca tu esti un imigrant, drepturile tale nu vor fi respectate, nici nu va fi luat in considerare timpul in care ai locuit in natiunea straina.

Poporul Meu, nationalismul se imputerniceste in multe natiuni si va veni timpul, cand toti cei care nu sunt compatrioti, vor trebui sa mearga in tara lor de origine.

Deportarea masiva de imigranti este directionata in special catre acei cetateni straini a caror tari de origine sunt de lumea a 3 a. Somajul, resursele rare, problemele sociale si economice, si populatia in crestere vor conduce multe natiuni sa ia masuri de deportari masive ale strainilor. Cele mai sarace natiuni vor fi cele mai afectate de aceste masuri, pentru ca acestea, le vor aduce mai mult somaj, si probleme sociale si economice.

Poporul meu, care locuiesti in natiunile straine, ora dezolarii se apropie; vei merge in exil si nicio natiune straina nu te va primi! Poporul Meu, timpul purificarii se apropie. Desertul va asteapta, dar nu va fie teama; Eu voi merge inaintea voastra, iar norul meu va va acoperi. Marsaluiti in liniste, luandu-va cu voi bunurile, sotia si copiii vostrii, pentru ca ora dreptatii se apropie. In multe natiuni voi lasa bratul meu sa cada si nu va mai  rămâne piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.

Va spun, Sodoma si Gomora au fost mult mai norocoase decat natiunile nelegiuite ale acestor timpuri de pe urma.

Poporul Meu, parasiti natiunile profane pentru ca se apropie timpul cand Ingerii Mei ai Dreptatii vor trece prin ele, si foc din Cer va ploua peste ele! Poporul meu va fi repatriat si va umbla prin desert, dar ei nu vor fi singuri. Eu voi ridica pastori si calauze care ii vor hrani si ghida, astfel incat ei sa ajunga in siguranta la portile Pamantului Promis, Ierusalimului Ceresc.

Tatal vostru, Yahve, Domnul Natiunilor

Faceti cunoscute mesajele mele pana la capatul Pamantului.


Copiii mei, rugăciunea, postul şi penitenţa vă vor întări spiritul, astfel încât să rezistaţi ispitelor şi atacurilor spiritelor malefice!


 7 Marie 2017- ora 16:10

APELUL URGENT AL LUI ISUS DIN PREASFANTUL SACRAMENT CATRE UMANITATE

Copiii mei, Pacea Mea sa fie cu voi.
Venirea mea se apropie. Fiul Omului va veni in Slava pentru a domni asupra poporului sau credincios. In curand sunetul trompetelor va fi auzit din nou si va va anunta ca timpul dreptatii divine a inceput. Fenomene ceresti, nemaivazute de niciun ochi, vor fi semnul care va reafirma ca totul s-a consumat in totalitatea sa si ca timpul rugaciunii, postului si penitentei a sosit, timpul de contemplare ca si preparare pentru zilele purificarii umanitatii si creatiei.

Nu va alarmati si nu va panicati, ci mai degraba puneti-va toata increderea si speranta in Domnul si bucurati-va pentru ca Venirea Mea se apropie. In zilele purificarii creatiei, pastrati-va calmi si laudati Gloria Domnului prin psalmi si cantece de lauda, multumind pentru Dragostea si Indurarea Sa vesnica. Lauda va impaca Mania Tatalui meu in acele zile de dreptate, si va va ajuta sa ramaneti calmi si in pace cand va simtiti tulburati; faceti-o cu credinta.

Copiii mei, zilele luptei spirituale se apropie; cand voi va trebui sa fiti intariti in credinta, mergand ca si copii ai luminii, si luptand ca niste buni soldati. In timpuri de criza invocati puterea Sangelui Meu si a Ranilor Mele, si nu lasati garda jos cu mai putina rugaciune pentru ca stiti prea bine ca dusmanul nu doarme si intotdeauna va cauta o cale de a va face sa cadeti.

Copiii mei, rugaciunea, postul si penitenta vor intari spiritul vostru astfel incat sa rezistati ispitelor si atacurilor spiritelor malefice. Amintiti-va ca puteti invinge aceste forte ale raului doar daca aveti credinta in Mine si daca sunteti in rugaciune, post si penitenta. Sa stiti, apoi, ca veti fi atacati si va trebui sa inchideti cat de curand posibil, orice usa spirituala de pacat pe care ati deschis-o.

Amintiti-va ca trebuie sa va marturisiti si sa faceti reparatie pentru fiecare pacat de moarte pe care l-ati comis, pentru ca daca nu faceti reparatie pentru pacatul comis, nu va fi complet sters. Lipsa de reparatie pentru pacatele de moarte face ca multe suflete sa isi prelungeasca sederea in purgator, cand ajung in vesnicie.

Marturisirea si reparatia pentru pacate inchid usile spirituale deschise, si fac demonii incapabili in a-si exercita puterea si controlul asupra sufletelor. Din nou va spun, faceti o spovada buna a intregii vieti si faceti reparatie pentru toate pacatele de moarte pe care le-ati comis de-a lungul vietii voastre. Vizitati-ma in Tabernacol si faceti reparatie pentru pacatele voastre, rugandu-va orele Patimilor mele, sau rugandu-va Rozariul Indurarii Mele, sau Rozariul Ranilor Mele sau Rozariul Sangelui Meu Pretios. Fiecare vizita pe care mi-o faceti, facand tot ceea ce va spun, va va servi la repararea pacatelor voastre. De asemenea puteti face reparatie prin a face acte de caritate pentru fratii vostrii cei mai nevoiasi sau rugandu-va Rozariul Mamei Mele, oferindu-l pentru odihna vesnica a binecuvantatelor suflete din Purgator.

Deci, Copiii mei, pastrati in minte tot ceea ce va spun, astfel incat usile voastre spirituale sa ramana inchise la spiritele malefice, iar voi sa puteti fi capabili sa respingeti atacurile spiritelor malefice.

Pacea mea v-o las voua, Pacea Mea v-o dau Voua.Pocaiti-va si convertiti-va pentru ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.

Invatatorul vostru, Isus din Preasfantul Sacrament


Copiii mei, faceti cunoscute mesajele Mele intregii umanitati